Şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.” (Luca 15:6)
Când a rostit aceste cuvinte, Isus s-a adresat unui grup de oameni, din care mulţi cunoşteau din experienţă ce însemna viaţa păstorului din Palestina. Acolo turmele nu sunt ţinute pe păşuni întinse, îngrădite, ci pe coastele dealurilor, printre stânci şi prăpăstii. (…)
Existau întotdeauna pericole din partea hoţilor şi lupilor de care trebuiau păzite. Uneori o oaie se rătăcea de turmă şi, de aceea, erau numărate des, ca să se vadă dacă nu lipsea vreuna, pentru că păstorul trebuia să dea socoteală strictă de toate oile aflate în grija sa. (…) Viaţa păstorului este plină de pericole. Dacă este un păstor de încredere, atunci nu va fi neglijent şi nu va urmări propria tihnă, ci va căuta oaia rătăcită prin furtună şi vijelie. (…)
Aşa Se poartă adevăratul Păstor cu păcătosul pierdut. Merge după el. Nu ezită în faţa pericolului, a renunţării de sine şi a sacrificiului de sine. Este hotărât să aducă sufletul împovărat de păcat la pocăinţă, la mântuire, la pace, la odihnă şi fericire, în iubirea Mântuitorului său. Şi este privilegiul tuturor celor care au cunoscut iubirea lui Isus în inimă să se gândească dacă nu este cineva pe care să-l aducă, prin eforturi personale, prin tact bine gândit şi prin bunătate, la Isus, care este gata şi binevoitor să-i primească pe toţi cei care vor veni la El. Noi toţi putem face mult prin eforturi personale. Putem fi lucrători împreună cu Isus Hristos. (Youth’s Instructor, 28 aprilie 1886)
Viaţa este serioasă. Aveţi un câmp întins în care să lucraţi şi căutarea perseverentă a oii pierdute va fi modul cel mai de succes de a-ţi folosi timpul. (…) Dacă poţi exercita o influenţă mântuitoare asupra unui singur suflet, adu-ţi aminte că în ceruri este bucurie pentru un singur suflet care se pocăieşte. (…) Prin efort judicios, poţi fi mijlocul de aducere a oii ce a fost pierdută înapoi în staulul lui Isus. (Youth’s Instructor, 4 mai 1886)
