Articolul precedentPrietenul la nevoie…
    Articolul următorVăduva săracă

    Noi Îl mărturisim pe Hristos

    De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. (Matei 10:32,33)

    Îl mărturisim noi pe Hristos în viaţa noastră de zi cu zi? Îl mărturisim noi prin hainele noastre, împodobindu-ne cu o îmbrăcăminte simplă şi modestă? Este podoaba noastră podoaba celui blând şi smerit cu inima, care este de o mare valoare înaintea lui Dumnezeu? Căutăm noi să promovăm cauza lui Dumnezeu? (…) Nu are niciun rost să-ţi spun că nu trebuie să porţi aceasta sau aceea, căci dacă este în inima ta iubirea pentru aceste lucruri deşarte, atunci părăsirea podoabelor tale nu va fi decât asemenea tăierii frunzelor unui copac. Înclinaţiile inimii fireşti se vor afirma din nou. Trebuie să ai o conştiinţă a ta proprie. (…)

    Noi trebuie să rămânem în El, după cum mlădiţa rămâne în viţă. (…) Ceea ce dorim este ca toporul să fie pus la rădăcina copacului. Noi dorim să fim morţi faţă de lume, morţi faţă de eu şi vii pentru Dumnezeu. (…) Avem nevoie să ne apropiem de Domnul Hristos, ca oamenii să cunoască faptul că am fost cu Hristos şi am învăţat de la El. (Review and Herald, 10 mai 1892)

    Acela care îl imită pe Hristos va da pe faţă renunţarea şi sacrificiul Lui de Sine. (…) Exact acolo unde conştiinţa unui creştin fundamentat biblic îl avertizează să se abţină, să se lepede de sine, să se oprească, exact acolo cel lumesc păşeşte peste linia de demarcaţie, pentru a-şi satisface înclinaţiile lui egoiste. De o parte a liniei este urmaşul Domnului Hristos, ce are un spirit de lepădare de sine, de partea cealaltă a liniei este iubitorul de lume, ce-şi satisface plăcerile eului, încurajează ce este la modă, prins în frivolitate şi lăfăindu-se în plăceri interzise. De această parte a liniei creştinul nu poate să meargă. Nu este niciun loc pentru el acolo. (The Youth’s Instructor, 6 septembrie 1894)

    Viaţa noastră trebuie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, ca atunci când El va veni să fim şi noi cu El în slavă. (Review and Herald, 10 mai 1892)

    Noi Îl mărturisim pe Hristos - 2018. Noi trebuie să rămânem în El, după cum mlădiţa rămâne în viţă. Ceea ce dorim este ca toporul să fie pus la rădăcina copacului. Noi dorim să fim morţi faţă de lume, morţi faţă de eu şi vii pentru Dumnezeu. Avem nevoie să ne apropiem de Domnul Hristos, ca oamenii să cunoască faptul că am fost cu Hristos şi am învăţat de la El.
    Ellen White
    Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

    Din aceeași categorie

    Ioan – chemarea vieții veșnice

    Se caută asociaţi care să promoveze viaţa cea veşnică. Poţi fi un fericit beneficiar şi agent de publicitate al ei!

    Ioan – râul vieții și pomul vieții

    Hrana şi apa veşnică nu vor fi un scop în sine, ci o sursă de bucurie personală şi recunoştinţă veşnică. Fiorul acesta poate şi trebuie deprins de pe acum.

    Ioan – cortul lui Dumnezeu cu oamenii

    Numai prin mântuire succesul personal este deplin. Cortul lui Dumnezeu mai are încă locuri disponibile. Unul poate fi al tău.

    Ioan – pământ transfigurat

    Pământul cel nou este rezervat biruitorilor alături de Dumnezeu în marea luptă dintre bine şi rău. Eşti şi tu candidat şi ai libertatea de a alege.

    Publicate astăzi

    Patru stele ale generalului

    Erau câteva lucruri pe care ucenicii le-au pierdut din vedere. Din moment ce El, Învățătorul, Își punea viața în mâinile Tatălui ceresc dimineața când Se ruga, încă înaintea apariției zorilor, avea totală încredere în ocrotirea divină. Iar al doilea lucru era acela că, dacă ajungea într-o situație complicată, El știa că poate să ceară ajutor chiar și împotriva furiei naturii. Când te încredințezi lui Dumnezeu, El poate să te scape.

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Aşa am văzut la tata!

    Este timpul să ne rugăm cu mult interes ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a putea croi cu picioarele noastre cele mai drepte cărări. PROVOCARE: Fii foarte atent la ce faci, ca să nu te simți vreodată cu musca pe căciulă tocmai atunci când ar trebui să-i avertizezi sau să-i mustri pe cei care vin pe urmele tale!

    Őrizzük meg az isteni világosságot!

    „Kérlek azért titeket, atyámfiai, az Istennek irgalmasságára, hogy szánjátok oda a ti testeiteket élő, szent...