Articolul precedentUn singur scop
    Articolul următorFecioarele înțelepte

    Cei blânzi vor moșteni pământul

    Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul! (Matei 5:5)

    Au fost ocazii când Domnul Hristos a vorbit cu o autoritate ce făcea ca spusele Lui să meargă la ţintă cu o forţă irezistibilă, cu un simţământ copleşitor al măreţiei Vorbitorului, iar omul se micşora, dispărea în comparaţie cu Cel dinaintea lui. Ei erau profund mişcaţi, mintea, sufletul lor erau profund impresionate de faptul că El repeta porunca cu autoritate de Sus. El insista ca lumea să asculte, iar ei erau încântaţi, extaziaţi şi convingerea punea stăpânire pe ei, pe mintea lor. Fiecare cuvânt îşi făcea loc, iar ascultătorii credeau şi primeau cuvintele cărora nu aveau putere să li se împotrivească. Fiecare cuvânt pe care El îl rostea era considerat de ascultătorii Săi ca fiind viaţa lui Dumnezeu. El oferea dovezi că era lumina lumii şi autoritatea bisericii, confirmând autoritatea Sa asupra tuturor. (Manuscript 118,1905)

    Isus aşeza blândeţea printre primele însuşiri ale împărăţiei Sale. Viaţa şi caracterul Său descoperă frumuseţea dumnezeiască a acestei preţioase virtuţi. (…)

    Natura umană se luptă să iasă la suprafaţă, este gata să provoace, dar cel care îl cunoaşte pe Hristos este golit de sine, de mândrie, de dorinţa de supremaţie şi are pace în suflet. Eul este pus la dispoziţia Duhului Sfânt. Atunci nu mai suntem nerăbdători să deţinem cea mai înaltă poziţie. (…) Simţim că locul cel mai bun este la picioarele Mântuitorului nostru. (…)

    Smerenia inimii, smerenia aceea care este rodul rămânerii în Hristos, este adevărata taină a binecuvântării. El îi „slăveşte pe cei nenorociţi (în engl., blânzi), mântuindu-i” (Psalmii 149:4). (…) Prin dorinţa de înălţare de sine a intrat păcatul în lume şi primii noştri părinţi au pierdut stăpânirea acestui pământ frumos, împărăţia lor. Numai prin tăgăduire de sine Hristos răscumpără ce era pierdut. El spune că noi trebuie să biruim, aşa cum El a biruit (Apocalipsa 3:21). Prin umilinţă şi predare de sine putem deveni moştenitori împreună cu El, atunci când cei „blânzi moştenesc ţara” (Psalmii 37:11). (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 21-22)

    Cei blânzi vor moșteni pământul - 2018. Numai prin tăgăduire de sine Hristos răscumpără ce era pierdut. El spune că noi trebuie să biruim, aşa cum El a biruit. Prin umilinţă şi predare de sine putem deveni moştenitori împreună cu El, atunci când cei „blânzi moştenesc ţara”.
    Ellen White
    Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

    Din aceeași categorie

    Ioan – chemarea vieții veșnice

    Se caută asociaţi care să promoveze viaţa cea veşnică. Poţi fi un fericit beneficiar şi agent de publicitate al ei!

    Ioan – râul vieții și pomul vieții

    Hrana şi apa veşnică nu vor fi un scop în sine, ci o sursă de bucurie personală şi recunoştinţă veşnică. Fiorul acesta poate şi trebuie deprins de pe acum.

    Ioan – cortul lui Dumnezeu cu oamenii

    Numai prin mântuire succesul personal este deplin. Cortul lui Dumnezeu mai are încă locuri disponibile. Unul poate fi al tău.

    Ioan – pământ transfigurat

    Pământul cel nou este rezervat biruitorilor alături de Dumnezeu în marea luptă dintre bine şi rău. Eşti şi tu candidat şi ai libertatea de a alege.

    Publicate astăzi

    A fiatalok Isten eszközei

    „Jó a férfiúnak, ha igát visel ifjúságában.” (Siral 3,27)„Isten fiatalokat hív, akik ifjúságuk lendületével és...

    Dăinuie veșnic

    Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceeace...

    Autostrada cu patru benzi de mers

    Când alegem lucrurile facile și aparent foarte rapid de obținut, să ne întrebăm mai întâi care ar putea fi capcanele din spatele acestor avantaje. Nu întotdeauna ceva ușor de obținut sau de făcut este rău, dar, în general, dacă Satana pregătește vreo capcană, în mod sigur nu va face un drum prea îngust către ea, ci cu siguranță o autostradă cu cât mai multe benzi. El are interesul să nu facem eforturi prea mari până când ajungem la distrugere; după ce am pornit și nu ne mai putem întoarce prea ușor, el ne va încuraja să ne grăbim cât mai mult. Pe calea cea îngustă nu va fi atât de ușor, însă poate fi frumos și interesant dacă din experiența noastră face parte și Cel ce știe cel mai bine drumul, pentru că a mers înaintea noastră pe el.

    Noi suntem epistole

    Eu și soțul am adoptat textul din Matei 25:40 ca pe unul dintre principiile de conduită în viață. Conform celor afirmate de apostolul Pavel, nu suntem doar epistole de citit pentru ceilalți, ci ni se amintește că orice le facem altora, fie bine, fie rău, Îi facem, de fapt, lui Isus.

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.