Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocări, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! (Matei 5:11)
N-a existat niciodată un om care să fi umblat între oameni şi să fi fost ocărât cu o mai mare cruzime ca Fiul omului. El a fost luat în râs şi batjocorit din cauza ascultării Sale neclintite de principiile sfinte ale Legii lui Dumnezeu. Ei L-au urât fără temei. Cu toate acestea, El a stat liniştit în faţa vrăjmaşilor Săi, declarând că ocara este o parte din moştenirea creştinului, dându-le sfaturi urmaşilor Săi cum să ţină piept săgeţilor răutăţii, îndemnându-i să nu cedeze atunci când sunt prigoniţi.
Chiar dacă defăimarea ar putea distruge bunul nume, ea nu poate să păteze caracterul. Acesta este în mâna lui Dumnezeu! Atâta timp cât nu consimţim să păcătuim, nu este în stare nicio putere, nici omenească şi nici diavolească, să aducă o pată asupra sufletului. Un om care îşi pune încrederea în Dumnezeu rămâne acelaşi în ceasul celor mai dureroase încercări şi al celor mai descurajatoare împrejurări, ca şi atunci când toate îi merg bine, când lumina şi harul lui Dumnezeu par a fi deasupra lui. Cuvintele, motivele şi faptele sale pot fi răstălmăcite şi falsificate, dar el nu ia seama la lucrul acesta, pentru că are ceva mai bun de făcut. Ca şi Moise, el rabdă „ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11:27). (…)
Hristos cunoaşte de aproape tot ce este greşit înţeles şi răstălmăcit de oameni. Copiii Săi îşi permit să aştepte cu răbdare şi încredere, oricât de defăimaţi sau de dispreţuiţi ar fi, pentru că nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit, şi aceia care îl onorează pe Dumnezeu vor fi onoraţi de El înaintea oamenilor şi a îngerilor.
Când „oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni”, a spus Isus, „bucuraţi-vă şi veseliţi-vă” (Matei 5:11,12). (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 36-37) Mare este răsplata în ceruri a acelora care sunt martori pentru Hristos prin prigoniri şi ocări. În timp ce oamenii caută bunurile pământeşti, Isus le îndreaptă atenţia spre răsplata cerească. Dar El nu pune toată răsplata aceasta pe seama vieţii viitoare, ci spune că ea începe aici. (Ibidem, p. 38-39)
