Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.” (2 Corinteni 6:16)
Noi trebuie să ascultăm de legile împărăţiei Sale, făcând din noi înşine tot ceea ce este posibil să fim. Noi trebuie să cultivăm perseverent cele mai înalte puteri ale fiinţei noastre, aducându-ne aminte că suntem proprietatea lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. Nouă ni se cere să creştem, să ne dezvoltăm zilnic. Chiar în această lume a păcatului şi a durerii, noi putem, prin eforturi serioase şi perseverente, să ne ridicăm la cea mai înaltă eficienţă spirituală. (…) Noi trebuie să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Şi putem fi, căci Enoh a fost plăcut lui Dumnezeu, deşi a trăit într-un veac degenerat. Şi sunt şi în zilele noastre enohi.
Casa trupului omenesc, zidirea lui Dumnezeu, templul Său, cere o veghere atentă, vigilentă. Împreună cu David, putem exclama: „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.” Opera lui Dumnezeu trebuie să fie păstrată, pentru ca universului ceresc şi rasei decăzute să li se arate că oamenii sunt temple ale viului Dumnezeu.
Desăvârşirea caracterului pe care o cere Dumnezeu este pregătirea întregii fiinţe, ca un templu, pentru locuirea Duhului Sfânt. Domnul cere slujirea întregului mecanism uman. El doreşte ca oamenii să atingă maximumul potenţialului lor. Nu este suficient ca doar anumite părţi ale mecanismului să fie folosite. Toate părţile trebuie puse în acţiune sau, dacă nu, slujirea este incompletă. (…)
Viaţa fizică trebuie educată, cultivată şi dezvoltată cu multă grijă, pentru ca, prin oameni, natura divină să fie dezvăluită în toată plinătatea ei. Dumnezeu aşteaptă ca oamenii să folosească intelectul pe care El li l-a dat. Ei trebuie să îi acorde conştiinţei locul suprem ce i-a fost atribuit. Puterile mintale şi fizice, împreună cu sentimentele, trebuie să fie astfel cultivate încât să poată atinge cea mai înaltă eficienţă. (Manuscript 130,1899)
