Articolul precedentAdapostul
    Articolul următorAna, Marele Preot

    Dumnezeu dorește ca noi să avem cele mai bune maniere

    Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.” (1 Corinteni 15:33)

    Religia Domnului Hristos nu îl degradează niciodată pe primitor, nu îl face niciodată necuviincios, grosolan sau necurtenitor. (Letter 134,1901) Sunt foarte multe de făcut pentru a ne pregăti pentru curţile Domnului. Asprimea atitudinii, vulgaritatea vorbirii, lipsa de valoare a caracterului trebuie înlăturate sau niciodată nu vom purta haina ţesută în războiul de ţesut al cerului – neprihănirea lui Hristos. (…)

    Aceia care, sub îndrumarea lui Hristos, se pun în situaţia de a atinge cele mai înalte realizări vor duce cu ei, în şcoala înaltă a cerului, tot ceea ce au corectat la ei înşişi aici, pe pământ. Dar aceia care nu sunt dispuşi să-şi lase caracterul modelat după cel divin îi întristează pe îngeri, căci, persistând în obiceiurile şi practicile lor păcătoase, ei strică planul lui Dumnezeu. (Review and Herald, 4 iulie 1899)

    Fiţi respectuoşi cu Dumnezeu şi unii faţă de alţii. Aduceţi-vă aminte că El doreşte să aveţi cele mai bune maniere, ca să-L puteţi glorifica înaintea lumii. El doreşte să trăiţi în unitate unul cu altul şi să vă iubiţi unul pe altul. Aduceţi-vă aminte că, dacă vă veţi iubi unul pe altul aici, veţi locui cu cei răscumpăraţi în veşnicia veacurilor fără de sfârşit. (Manuscript 21,1903) Egoismul şi mândria stau în calea iubirii curate ce ne uneşte în spirit cu Hristos. Dacă această iubire este cu adevărat cultivată, atunci limitat cu limitat se vor uni şi se vor reuni în Cel Infinit. Natura umană se va uni cu natura umană şi toţi vor fi strâns legaţi de inima Iubirii infinite. Iubirea sfinţită unul pentru altul este sacră. În această mare lucrare, iubirea creştină – mai înaltă, mai constantă, mai amabilă, mai neegoistă decât ceea ce s-a putut vedea – promovează blândeţea creştină, bunăvoinţa şi politeţea creştină şi dezvoltă frăţia umană în acord cu Dumnezeu, evidenţiind demnitatea cu care Dumnezeu a învestit drepturile omului. Această demnitate creştină trebuie să fie cultivată pentru onoarea şi slava lui Dumnezeu. (Manuscript 10,1897).

    Ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, trebuie să avem o demnitate asumată a caracterului, în care mândria şi trufia nu au ce căuta. (Review and Herald, 27 martie 1888)

    Ellen White
    Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspiraţiile nobile, percepţia clară a adevărului şi planuri de acţiune măreţe. Cei care îşi leagă astfel sufletul de Dumnezeu, sunt recunoscuţi de El ca fii şi fiice ale Sale. Ei se ridică mereu mai sus şi tot mai sus, dobândind o perspectivă clară asupra lui Dumnezeu şi asupra veşniciei, până când Domnul face din ei canale de lumină şi de înţelepciune pentru lume.

    Din aceeași categorie

    Ioan – chemarea vieții veșnice

    Se caută asociaţi care să promoveze viaţa cea veşnică. Poţi fi un fericit beneficiar şi agent de publicitate al ei!

    Ioan – râul vieții și pomul vieții

    Hrana şi apa veşnică nu vor fi un scop în sine, ci o sursă de bucurie personală şi recunoştinţă veşnică. Fiorul acesta poate şi trebuie deprins de pe acum.

    Ioan – cortul lui Dumnezeu cu oamenii

    Numai prin mântuire succesul personal este deplin. Cortul lui Dumnezeu mai are încă locuri disponibile. Unul poate fi al tău.

    Ioan – pământ transfigurat

    Pământul cel nou este rezervat biruitorilor alături de Dumnezeu în marea luptă dintre bine şi rău. Eşti şi tu candidat şi ai libertatea de a alege.

    Publicate astăzi

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Krisztus a Bíró

    „Az Atya nem ítél senkit, hanem az ítéletet egészen a Fiúnak adta.” (Ján 5,22)„Tanításaiban Krisztus...