În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. (Efeseni 2:21)
Prin harul lui Hristos, veţi face eforturi hotărâte pentru a birui orice comportament rece, aspru, dur, lipsit de amabilitate. (…)
Marele Cioplitor al adevărului v-a scos din cariera de piatră a lumii. Eraţi nişte pietre necioplite, colţuroase, rănind şi vătămând pe toţi aceia cu care veneaţi în contact; este mult de lucru pentru a netezi ceea ce este colţuros. Dacă aţi aprecia valoarea lucrării ce trebuie făcute în atelierul lui Dumnezeu, atunci aţi considera ca bine-venite loviturile de topor şi ciocan. Stima de sine va fi rănită, părerea înaltă despre voi înşivă va fi îndepărtată de loviturile toporului şi ale ciocanului şi asprimea caracterului vostru va fi şlefuită, iar când înclinaţiile egoiste şi carnale vor fi eliminate, atunci piatra va avea proporţiile adecvate pentru clădirea cerească. Apoi vor începe procesele de lustruire, rafinare, supunere şi şlefuire, veţi fi modelaţi după tiparul caracterului lui Hristos. Chipul Său trebuie să se reflecte în caracterul lustruit al instrumentului omenesc, iar piatra trebuie făcută în aşa fel încât să se potrivească în clădirea cerească. (…)
Dacă nu suntem oameni mai buni, dacă nu suntem mai binevoitori, mai miloşi, mai amabili, mai blânzi şi iubitori, dacă nu manifestăm faţă de alţii iubirea care L-a adus pe Isus în lume în misiunea Sa de îndurare, nu suntem martori în faţa lumii cu privire la puterea lui Isus Hristos. El n-a trăit ca să-Şi facă propria plăcere. (…) El a venit să înalţe, sa înnobileze, să îi facă fericiţi pe toţi aceia cu care a venit în contact. (…) El n-a făcut niciodată nimic necuviincios, n-a rostit niciodată un cuvânt nepoliticos. (Youth’s Instructor, 3 ianuarie 1895)
Este privilegiul fiecărui tânăr de a face din caracterul său o construcţie frumoasă. (…) Căutaţi-L pe Domnul cu toată seriozitatea ca să deveniţi mai mult şi tot mai mult rafinaţi şi mult mai cultivaţi spiritual. (Youth’s Instructor, 25 ianuarie 1910)
