Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu ia stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga. (Geneza 13:9)
Casa lui Avraam număra mai bine de o mie de suflete. Aceia care au fost conduşi de către învăţăturile sale să se închine adevăratului Dumnezeu au găsit un cămin în tabăra sa, iar aici, ca într-o şcoală, ei au primit o învăţătură de aşa natură, încât să îi pregătească să fie reprezentanţi ai credinţei. Iubirea lui Avraam pentru copiii săi şi pentru casa lui l-a făcut să vegheze asupra credinţei lor religioase, să le transmită o cunoaştere a rânduielilor divine, ca fiind cea mai preţioasă moştenire pe care el le-o putea transmite şi, prin ei, (…) lumii.Toţi erau învăţaţi că se aflau sub conducerea Dumnezeului cerului. Nu trebuia să fie nicio opresiune din partea părinţilor şi nicio neascultare din partea copiilor. Legea lui Dumnezeu stabilise pentru fiecare datoria lui şi numai prin ascultare ei puteau să-şi asigure fericirea şi prosperitatea.
Propriul său exemplu, influenţa tăcută a vieţii sale zilnice, a constituit o lecţie continuă. Integritatea neabătută, bunăvoinţa şi amabilitatea neegoistă, care au câştigat admiraţia regilor, s-au manifestat în familie. În viaţa sa a existat o mireasmă, o nobleţe şi un farmec al caracterului care demonstrau tuturor că el era în armonie cu cerul. El n-a neglijat sufletul celui mai umil slujitor. În casa sa nu era o lege pentru stăpân şi alta pentru slujitor; o cale uşoară pentru cel bogat şi o alta pentru cel sărac. Toţi erau trataţi cu dreptate şi înţelegere. (Manuscript 22,1904)
El a fost un om al credinţei, care a urmat întotdeauna principiile celei mai stricte integrităţi. În toate relaţiile lui de afaceri, el era amabil şi onorabil. Viaţa lui era ghidată de politeţea creştină şi considera slujire lui Dumnezeu prioritară faţă de orice altceva. El nu s-ar fi abătut cu nimic de la curatele principii creştine. (Letter 203,1903)
Stă în puterea fiecărui om să pună în practică adevărata amabilitate creştină. (Manuscript 19,1892)
