Ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca sâ ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. (Efeseni 4:14,15)
Nu vă puteţi slăbi propria influenţă şi poziţie mai mult decât atunci când încercaţi să vă slăbiţi unul pe altul. (Letter 76, 1886)
Încrederea voastră în fraţi să crească permanent, deoarece atunci când gândiţi rău vorbiţi rău, în felul acesta vă faceţi rău singuri şi vă slăbiţi singuri, când, de fapt, ar trebui să fiţi tari în Dumnezeu. (Letter 182,1901) Nu este partea noastră aceea de a măsura acţiunile altora sau de a le critica lipsurile. Dumnezeu nu ne-a făcut purtătorii păcatelor altora. În vizorul propriu trebuie să fim noi înşine. Cu cât este mai categorică lucrarea pocăinţei şi a reformei în propria voastră viaţa, cu atât mai puţin vom vedea ce e de criticat la alţii. Greşim atunci când ne măsurăm cu defectele pe care le vedem în alţii. Dumnezeu nu procedează aşa. El înţelege împrejurările vieţii fiecăruia şi judecă fiinţa umană după oportunităţile pe care fiecare le-a avut pentru desăvârşirea caracterului creştin. El ia în considerare ocaziile de care a avut parte agentul omenesc în vederea dobândirii unei cunoaşteri a lui Dumnezeu şi a adevărului Său. Cel care evaluează corect Legea lui Dumnezeu nu va compara caracterul său cu caracterul altora. El va judeca viaţa sa în raport cu Legea cea sfântă a lui Dumnezeu. (…)
În învăţătura Sa dată ucenicilor, Mântuitorul arăta cât de radicală, totală, trebuie să fie lucrarea de eradicare a răului. „Dacă (…) ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat”, declara EI, „scoate-l şi leapădă-l de la tine.”
Noi trebuie să progresăm continuu în desăvârşirea caracterului creştin, astfel încât să nu mai fim „copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, (…) ci, credincioşi adevărului în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Youth’s Instructor, 11 februarie 1908)
Dezvoltarea este o lucrare continuă. (Mărturii, vol. 4, p. 367)
