Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând. (2 Tesaloniceni 1:3)
Este absolut necesar, pentru aceia care cred adevărul, să progreseze permanent, să crească până la statura de bărbaţi şi femei în Hristos Isus. Nu este timpul pentru apostazie şi indiferenţă. Fiecare persoană trebuie să aibă o experienţă vie în lucrurile lui Dumnezeu. Înrădăcinaţi-vă bine în credinţă, astfel încât, făcând totul, să puteţi sta cu o încredere neşovăitoare în Dumnezeu în timpul ce va încerca lucrarea şi caracterul fiecărui om. Daţi curs puterilor voastre în lucrurile spirituale, până când veţi putea aprecia lucrurile adânci ale Cuvântului lui Dumnezeu şi veţi putea progresa din putere în putere.
Sunt mii aceia care pretind că au lumina adevărului, dar care nu fac niciun pas de înaintare. Ei nu au o experienţă vie, cu toate că au avut toate avantajele posibile. (…) Cuvântul lui Dumnezeu le oferă libertate spirituală şi iluminare acelora care le caută cu toată seriozitatea. Aceia care acceptă promisiunile lui Dumnezeu şi acţionează pe baza lor cu o credinţă vie vor avea lumina cerului în viaţa lor. Ei vor bea din fântâna vieţii şi îi vor duce şi pe alţii la apele care le-au răcorit propriile suflete. (…)
Roadele îndoielii nu sunt de dorit. O, priviţi în jurul vostru şi vedeţi ce dezastru a făcut cel rău! Rătăcirea, minciuna şi erezia au ţinut mare petrecere în inimile înşelate ale oamenilor. Secol după secol, vrăjmaşul şi-a repetat cu succes tot mai mare experimentele, deoarece, în ciuda tristelor istorii de viaţă ale celor care s-au dus în întuneric, aşa cum moliile zboară în foc, şi oamenii dau buzna în înşelăciuni dezastruoase, pregătite de el ca să-i prindă în cursă. (…) „Cerul şi pământul vor trece”, dar„Cuvântul Domnului rămâne în veac” şi credinţa neşovăitoare în Cuvântul Său este singura credinţă care va rezista prin toate pericolele zilelor din urmă. (Review and Herald, 10 ianuarie 1888)
