Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:14)
Forţa naţiunilor şi a indivizilor nu se află în ocaziile şi în condiţiile favorabile ce par să-i facă invincibili; puterea lor nu constă în măreţia lor trufaşă. Ceea ce poate să-i facă mari sau puternici este numai puterea lui Dumnezeu. Ei înşişi, prin atitudinea lor fată de planul Său, îşi hotărăsc propriul destin.
Istoriile umane prezintă realizările omului, biruinţele lui în lupte, reuşita lui în atingerea succesului lumesc. Istoria lui Dumnezeu îl descrie pe om aşa cum îl vede Cerul. În rapoartele divine, tot meritul său constă în ascultarea lui de cerinţele lui Dumnezeu. (…)
Veacurile îşi au misiunea lor. Fiecare moment îşi are lucrarea lui. Fiecare trece în veşnicie cu povara lui. (…) Dumnezeu Se ocupă încă de împărăţiile pământului. El este în marile oraşe. Ochii Săi privesc, pleoapele Sale pun la încercare lucrările fiilor oamenilor. Noi nu trebuie să spunem: „Dumnezeu a fost”, ci„Dumnezeu este”. El vede chiar şi căderea unei vrăbii, frunza ce se desprinde din pom, dar şi pe regele care este detronat. Toate sunt sub controlul Celui Infinit. Totul se schimbă. Oraşele şi naţiunile sunt măsurate de firul cu plumb din mâna lui Dumnezeu. El niciodată nu face vreo greşeală. El socoteşte corect. Tot ceea ce este pământesc este nesigur, dar adevărul rămâne veşnic.
În ochii lumii, aceia care îi slujesc lui Dumnezeu pot părea slabi. La prima vedere, sunt acoperiţi de valuri, dar, odată cu valul următor, sunt văzuţi ridicându-se mai aproape de cer. „Eu le dau viaţă veşnică”, spune Domnul, „şi nimeni nu-i va smulge din mâna Mea.” Deşi regii pot fi detronaţi şi naţiuni pot fi înlăturate, sufletul care prin credinţă se leagă de planul lui Dumnezeu va rămâne veşnic. (Youth’s Instructor, 29 septembrie 1903)
Aţintiţi-vă privirea la Isus şi, privind la El, veţi ajunge să vă însuşiţi chipul Său. (Australian Union Conference Record, 1 noiembrie 1904)
