El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit. (Psalmii 1:3)
Primejdii se găsesc la orice pas, dar acela care iese biruitor va avea într-adevăr un imn de biruinţă de cântat în cetatea lui Dumnezeu. Unii au puternice trăsături de caracter, care vor trebui mereu stăpânite. Dacă sunt ţinute sub control de Duhul Sfânt, aceste trăsături de caracter vor fi o binecuvântare; dar, dacă nu, ele se vor dovedi un blestem. Dacă aceia care sunt acum purtaţi de valurile popularităţii nu ameţesc, aceasta este doar o minune a milei lui Dumnezeu. Dacă se bazează pe propria lor înţelepciune, aşa cum au făcut mulţi în situaţia aceasta, înţelepciunea lor se va dovedi a fi o nebunie. Dar, dacă ei se vor consacra în mod neegoist lucrării lui Dumnezeu, fără să se îndepărteze câtuşi de puţin de la principii. Domnul îi va cuprinde cu braţul Său cel veşnic şi se va dovedi a fi pentru ei un ajutor puternic. (…)
Acesta este un veac primejdios pentru orice om care are talente ce pot fi de folos pentru lucrarea lui Dumnezeu; căci Satana îşi îndreaptă continuu ispitele către un astfel de om, încercând întotdeauna să-l umple de mândrie şi ambiţie; şi, când Dumnezeu îl va folosi, prea adesea se întâmplă ca el să devină independent şi mulţumit de sine, simţindu-se capabil să stea pe propriile picioare. (…)
Rugăciune şi efort, efort şi rugăciune vor fi preocupările vieţii tale. Trebuie să te rogi, ca şi când eficienţa şi laudele I se datorează în totul lui Dumnezeu, şi să munceşti, ca şi când datoria este partea ta. Dacă doreşti putere, o poţi avea; ea aşteaptă să fie cerută. Numai crezându-L pe Dumnezeu pe cuvânt şi acţionând prin credinţă va veni binecuvântarea. Pe aceia care au o inimă umilă, încrezătoare şi plină de căinţă Dumnezeu îi primeşte, le ascultă rugăciunile; când Dumnezeu ajută, toate obstacolele vor fi înlăturate. (…) Binecuvântarea cerului, obţinută prin cereri zilnice, va fi ca pâinea vieţii pentru suflet şi-i va face să crească în tărie morală şi spirituală, asemenea unui pom sădit lângă un izvor de apă. (Mărturii, vol. 4, p. 538-539)
