Ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu? (2 Petru 3:11,12)
Mulţi dintre cei care mărturisesc a aştepta apropiata revenire a lui Hristos devin asemenea acestei lumi şi caută cu mult mai mult zel aprecierile celor din jur decât aprobarea lui Dumnezeu. (…)
Mulţi dintre aceşti pretinşi creştini se îmbracă, vorbesc şi acţionează asemenea lumii şi singurul lucru prin care ei pot fi cunoscuţi este numai prin ceea ce afirmă despre ei înşişi. Deşi mărturisesc a privi la Hristos, purtarea şi vorbirea lor nu sunt de sorginte cerească, ci lumească.
„Ce fel de oameni” ar trebui să fie aceştia, „printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu?” Calea spre ceruri este gloduroasă. Spini şi mărăcini sunt pe cale; dar cu bucurie noi putem merge pe această cale aspră, ştiind că Isus, împăratul slavei, a mers pe ea înaintea noastră. Ne vom bucura de faptul că noi putem călca pe urmele paşilor Săi şi că putem fi părtaşi cu El la suferinţele Sale, pentru ca, în final, să ne putem împărtăşi de slava Lui.
Şi ce dacă se grămădesc asupra mea greutăţi chiar din partea acelora care mărturisesc a aştepta pe Isus? (…) Să mă plâng oare, când Isus a suportat batjocura din partea propriului Său popor? (…) Nu, nu mă voi plânge; mai degrabă mă voi bucura şi voi fi nespus de fericit că sunt socotit vrednic a suferi pentru Hristos, pentru ca răsplata mea să fie mare în cer. Numai să am o moştenire în slavă şi va fi suficient. (…)
Să ne străduim să fim creştini (asemenea lui Hristos) în orice sens al cuvântului şi să lăsăm ca îmbrăcămintea noastră, purtarea, vorbirea şi acţiunile noastre să vorbească despre faptul că Hristos este în noi, nădejdea slavei, şi că noi aşteptăm acea binecuvântată nădejde şi arătarea slavei Lui. (…) Sentimentele mele, interesele şi comoara mea, toate sunt în lumea strălucită ce stă să vină. Doresc mult să văd pe împăratul slavei în toată frumuseţea Lui! (Review and Herald, 10 iunie 1852)
