Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu! (Apocalipsa 21:7)
Pentru a moşteni toate lucrurile, noi trebuie să rezistăm şi să biruim păcatul. (Tragedia veacurilor, p. 540)
Noi putem avea bucurie în Domnul, dacă vom păzi poruncile Lui. Dacă, într-adevăr, cetăţenia noastră este de sus şi avem dreptul la o moştenire nemuritoare, de o esenţă veşnică, atunci vom avea acea credinţă care lucrează prin dragoste şi care purifică sufletul. (…) Noi suntem membri ai familiei cereşti, copii ai împăratului ceresc, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos. La venirea Sa, vom avea cununa vieţii, care nu se poate veşteji. (Youth’s Instructor, 25 august 1898)
Monarhul cerului doreşte să aveţi şi să vă bucuraţi de tot ce înnobilează, dezvoltă şi înalţă fiinţa voastră şi o face capabilă să locuiască cu El pentru totdeauna, existenţa voastră măsurându-se cu viaţa lui Dumnezeu. Cât potenţial are viaţa ce stă să vină! Cât farmec are ea! Cât de largă şi de profundă, cât de nemăsurată este iubirea lui Dumnezeu manifestată faţă de om! (Mărturii, vol. 3, p. 458)
Privilegiile acordate copiilor lui Dumnezeu sunt fără limită: a fi legaţi cu Isus Hristos, care, prin tot universul ceresc şi al lumilor ce nu au căzut, este adorat de fiecare inimă şi la adresa Sa cântă laude fiecare limbă; a fi copii ai lui Dumnezeu, a purta numele Său, a deveni un membru al familiei regale; a fi înrolat sub stindardul Prinţului Emanuel, împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. (Youth’s Instructor, 20 octombrie 1886)
Fiul lui Dumnezeu este moştenitorul tuturor lucrurilor şi stăpânirea şi slava împărăţiei acestei lumi i-au fost făgăduite. (…) Aşa cum Hristos a fost în această lume, tot aşa sunt şi urmaşii Săi. Ei sunt fii şi fiice ale lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos; şi împărăţia şi stăpânirea sunt ale lor. (Mărturii, vol. 1, p. 286-287)
În locul lumii, El îţi va da, pentru o viaţă de ascultare, împărăţia de sub cerul întreg. El îţi va da o greutate veşnică de slavă şi o viaţă ce va dura cât veşnicia. (Mărturii, vol. 2, p. 44)
