Abel a adus şi el o jertfa de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa Iui. Geneza 4:4
Dumnezeu a privit cu plăcere spre Abel pentru că putea să identifice în viaţa lui trăsături personale asemănătoare cu propriul Său caracter. Lumina în care Scriptura îl prezintă pe Abel este aceea a unui om bun, harnic, evlavios şi cu inima curată. El era disponibil, sensibil, atent şi ascultător. Abel îl căuta pe Dumnezeu şi II iubea cu toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea, iar pe aproapele său ca pe sine însuşi.
Ce a făcut Abel pentru a fi ceea ce a fost? Care au fost priorităţile sale? Care au fost întrebările şi dilemele sale? Care au fost limitele sale? Care a fost lista sa de lucruri interzise? Care au fost riscurile sale? Care i-au fost neîmplinirile şi provocările? Care a fost concepţia sa de viaţă? Care i-au fost visurile şi ţintele personale?
Încercarea de a răspunde chiar şi numai sumar la această serie de întrebări întrece cu mult spaţiul acestei scurte meditaţii. A vorbi chiar şi numai succint despre Abel înseamnă a dezvolta filosofia de viaţă a omului biblic.
Răspunsul esenţial ne este oferit simplu de Biblie: Dumnezeu a privit cu plăcere spre jertfa lui Abel. Acest cuvânt se referă atât la conţinutul ofertei sale, cât şi la predispoziţia sa spre sacrificiu. Într-o parafrază foarte apropiată de textul sacru, putem spune că ceea ce a apreciat Dumnezeu la Abel a fost orientarea sa către sacrificiu de sine şi dăruire fără rezerve. Acest spirit l-a făcut să se transforme curând el însuşi într-o jertfa. Păcat că această jertfă a fost consumată pe altarul cruzimii şi intoleranţei frăţeşti.
Succesul la un pas de tine:
Cum poţi să-ţi dezvolţi spiritul de sacrificiu? Contemplă marile lecţii de generozitate pe care le întâlneşti în studiul diferitelor cărţi, în observarea naturii şi în viaţa de zi cu zi.
