Dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa. Geneza 4:5
Privind la faţa şi în profunzimea sufletului lui Cain, Dumnezeu a văzut ceva cu care nu putea fi de acord. El nu putea aproba ura faţă de fratele său, revolta ascunsă faţă de voinţa Tatălui său ceresc şi neastâmpărul răutăcios şi egoist din gesturile şi cuvintele sale.
Este adevărat că şi Cain a adus o jertfă, prin care părea să împlinească aşteptările lui Dumnezeu, sau cel puţin aşa pretindea el. Dar jertfa omului rău nu poate fi primită de Dumnezeu; şi nu din cauza formei, ci din pricina conţinutului şi mai ales a spiritului în care este adusă. Sufletul lui Cain era plin de mânie, faţa sa era întunecată de resentimente, iar cuvintele sale revărsau venin şi fiere. În aceste condiţii, închinarea sa nu era plăcută şi nu era acceptată înaintea Domnului.
Cum a ajuns Cain atât de departe pe calea înstrăinării de Dumnezeu? Ce factori obiectivi şi subiectivi au concurat la acest nefericit experiment? Care erau micile vicii zilnice pe care Cain le-a practicat cu consecvenţă şi înverşunare până când a ajuns mai departe de cum şi-a imaginat că se poate ajunge? Ce loc mai ocupa Dumnezeu şi cele spirituale în atenţia şi planurile sale?
Păcatul păcatelor lui Cain pare să fi fost îngăduinţa de sine. Preocuparea excesivă pentru satisfacerea plăcerilor personale îi absorbea atât de multă energie, atenţie şi timp, încât, practic, dacă nici pentru acestea nu îi ajungeau resursele, cum să mai încapă şi altceva sau altcineva pe listă?
Succesul la un pas de tine:
Există elemente care ar trebui imediat îndepărtate din lista ta zilnică de activităţi. Cu cât operezi mai repede schimbări, cu atât mai bine!
