Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii si s-a uitat: si iată că veneau nişte cămile. Geneza 24:63
Căsătoria lui Isaac poate fi considerată, pe bună dreptate, o descriere a tradiţiilor de nuntă la triburile semitice ale secolelor XVIII— XIX î.Hr. Un trimis al familiei viitorului mire vizita familia viitoarei mirese şi negocia condiţiile acordului de căsătorie. Părinţii aveau un cuvânt hotărâtor în această tranzacţie, formal era cerută şi părerea fetei, dar aranjamentele de bază aparţineau celor mai mari.
Această tradiţie mai este încă în folosinţă în multe locuri şi astăzi. Cineva ar putea sesiza o serie de inconveniente în ceea ce priveşte voinţa liberă a mirelui şi a miresei. În realitate însă, rata divorţurilor este extrem de mică, dacă nu chiar absentă, la astfel de populaţii.
În seara în care caravana de cămile aducând cea mai frumoasă încărcătură se profila în zare, Isaac ieşise pe-afară să mediteze. Practic, aceasta era o plimbare de rugăciune şi meditaţie, iar subiectul nu putea fi altul decât cel legat de scopul vizitei lui Eliezer la Haran.
Providenţa răspunsese deja rugăciunii lui Isaac, iar obiceiurile locului nu făceau altceva decât să urmeze căile rânduite de Dumnezeu.
Departe de a epuiza subiectul, putem fi totuşi de acord că Dumnezeu lucrează o experienţă de călăuzire adevărată, ţesând printre firele încâlcite ale tradiţiilor. O singură menţiune mai trebuie făcută: tradiţiile locale să nu contravină învăţăturilor clare ale Cuvântului Scripturii.
Succesul la un pas de tine:
Ce obicei sau tradiţie locală ar putea corespunde situaţiei descrise mai sus? Părerea familiei şi a prietenilor poate fi importantă uneori şi merită luată în consideraţie. Adesea aceasta este calea rânduită de Dumnezeu pentru a-Şi descoperi voia.
