Tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. Exod 14:16
Toiagul lui Moise fusese cu puţin timp în urmă un simplu toiag de păstor, dar la un moment dat acesta a devenit semnul autoritărității şi al prezenţei şi intervenţiei lui Dumnezeu. Acesta avea să fie cunoscut mai bine ca toiagul lui Dumnezeu. Când avea să vadă acest toiag în mâna lui Moise, Israel trebuia să ştie că Dumnezeu aprobararea pe care Moise o aducea la îndeplinire.
Un fel de convingere puternică, aproape mistică, se năştea în mintea celor prezenţi, ori de câte ori se aflau în prezenţa acestui semn al autorităţii. O putere reală făcea lucrurile să se întâmple atunci când Moise purta toiagul lui Dumnezeu. Simţămintele poporului erau ceva mai mult decât amintirile fericite ale evenimentelor trecute, pe care acest toiag le evoca. Poporul era pătruns de o încredere puternică în călăuzirea şi intervenţia lui Dumnezeu pentru prezent şi viitor. Acest toiag devenise un simbol al reuşitei şi al siguranţei colective.
Mintea omenească are nevoie de un element vizibil de identificare. Este necesar un semn pentru ca oamenii să recunoască proprietatea, provenienţa sau paternitatea unui lucru. Omul trebuie să vadă ceva concret pentru a putea accepta ceea ce nu se vede. Toiagul lui Dumnezeu şi al lui Moise îndeplinea foarte bine acest scop. Aşa au apărut mai târziu steagul, sigla, semnul de armă şi blazonul.
Succesul la un pas de tine
:
Există un singur risc, şi anume acela de a acorda mai mare importanţă simbolului ca obiect, decât realităţii pe care acesta o reprezintă. Atunci ne aflăm la graniţa idolatriei. Dar până la această extremă, utilitatea unui semn de autoritate este un lucru excelent. Alege-l şi foloseşte-l cu grijă!
