Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise şi vedeau că pielea feţei lui strălucea; şi Moise îşi punea iarăşi marama pe faţă până ce intra ca să vorbească cu Domnul. Exod 34:35
În timp ce Moise se afla în prezenţa lui Dumnezeu, faţa lui a început să reflecte slava care-l înconjura. Probabil că el nu-şi dădea seama de această realitate, dar atunci când s-a întors în mijlocul poporului, a sesizat că ceva nu mai era ca înainte. Oamenii se retrăgeau din faţa lui şi evitau să se expună deschis strălucirii de pe faţa sa. Ei nu se simţeau confortabil atunci când lumina de la Dumnezeu le atingea viaţa. Sentimentul nevredniciei şi al păcătoşeniei era un impediment cât se poate de serios în a sta faţă în faţă cu Moise.
Pentru a atenua şocul produs asupra oamenilor din popor, Moise îşi acoperea faţa cu o maramă. Acest gest arată câtă grijă atentă şi sensibilă era în stare să dea pe faţă acest mare conducător spiritual. Cine nu ar fi folosit din plin o asemenea posibilitate, pentru a impresiona poporul şi a accentua diferenţa de nivel dintre el şi cei conduşi de el? Orice mare conducător doreşte să se învăluie într-o aură de mister şi strălucire, care să-i confere mitul de superioritate, în schimb Moise a găsit o formulă de a reduce la minimum această tendinţă.
Acoperindu-şi faţa, el îi încuraja pe oameni să se apropie de el şi să se simtă cât mai confortabil în prezenţa sa. Misiunea lui era să medieze permanent între Dumnezeu şi ei şi nu ar fi folosit la nimic să-i îndepărteze. Schimbarea sa la faţă nu trebuia să fie un obstacol pentru cei care ar fi dorit să se apropie de Dumnezeu, ci dimpotrivă.
Succesul la un pas de tine
:
Cum faci să nu-i stânjeneşti pe oameni cu excelenţa ta? Acoperă-ţi în mod conştient o parte din strălucire şi apropie-te de ei!
