Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului. Numeri 12:3
Atunci când cineva se remarcă prin curaj şi cutezanţă, ne-am aştepta cel mai puţin să fie şi un om blând. Când o spun alţii despre el, este o apreciere demnă de luat în seamă, dar atunci când afirmă el însuşi acest lucru despre sine nu pot fi decât două posibilităţi: ori se supraestimează, ori se cunoaşte cu adevărat şi este dotat cu o putere de autoevaluare foarte exactă. În cazul lui Moise, ultima variantă este adevărată.
Blândeţea lui Moise nu era o componentă a personalităţii sale înnăscute. La părăsirea Egiptului, alta era descrierea pe care cineva ar fi putut-o face persoanei şi caracterului său. Capacitatea de a face faţă cu calm şi răbdare provocărilor oamenilor şi vicisitudinilor din deşert este un rezultat al şcolii pustiei, pe care a urmat-o timp de patruzeci de ani, păstorind oile socrului său. În această şcoală, el a trebuit să înveţe marea lecţie a dependenţei de Dumnezeu şi a renunţării la sine. Şcoala pustiei i-a oferit o calificare superioară în arta disciplinei personale. Blândeţea lui Moise era comportamentul exterior al unei ordini sufleteşti de cea mai bună calitate.
Regretabil că într-un moment de oboseală şi uzură fizică avansată, această blândeţe l-a părăsit pentru un moment, lăsând loc unui gest de iritare care l-a costat enorm. Oricât ar fi fost de îndreptăţit gestul său de indignare în faţa stâncii, greşeala sa de om blând s-a dovedit a fi de o gravitate extremă. Dumnezeu i-a retras favoarea de a păşi în Ţara Făgăduinţei. Păcatele oamenilor blânzi au aceleaşi efecte devastatoare ca şi ale celorlalţi.
Succesul la un pas de tine
:
Cum poţi fi un om bun cu adevărat? Adu-ţi aminte că numai Dumnezeu este bun şi numai cu El poţi fi bun cu adevărat. Consacră-ţi timp să stai cu El!
