Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.” Numeri 20:12
S-ar putea crede că un gest mărunt trece neobservat şi nu poate avea urmări grave. Cele mai multe asemenea lucruri nu vor fi comentate niciodată, dar se poate întâmpla ca unele gesturi mărunte să primească dimensiuni şi semnificaţii uriaşe.
Un asemenea lucru s-a întâmplat la apele de la Meriba. Poporul căuta ceartă şi a început să-i ameninţe pe Moise şi pe Aaron. Se pare că Dumnezeu a tratat cu blândeţe şi înţelegere nemulţumirea poporului, din moment ce i-a poruncit lui Moise să le dea apă din stâncă. Consemnul era ca cei doi conducători doar să îi vorbească, stâncii, care fusese lovită mai înainte, pentru ca ea să se deschidă şi să dea apă. Dar Moise şi Aaron erau puţin agitaţi şi obosiţi de hărţuiala continuă la care erau supuşi, aşa că au mai adăugat şi de la ei câte ceva.
Înfăţişându-se înaintea adunării, cei doi conducători au început să rostească vorbe de dojană şi mustrare nenecesare de acea dată şi, sub imperiul supărării, Moise a lovit de două ori cu toiagul în stâncă.
Nu pare să fie o exagerare prea mare acest gest de nerăbdare şi mânie, dar semnificaţia lui nu poate fi trecută cu vederea. Dumnezeu dorea să transmită prin ei o mare lecţie. În acest simbol de primă mărime trebuia să fie transmisă lecţia mântuirii prin Hristos – Stânca cea lovită o singură dată la cruce şi Căreia trebuia doar să I se vorbească pentru a furniza apa vieţii ori de câte ori era nevoie.
Succesul la un pas de tine
:
Identifică situaţiile în care im mic gest are o mare semnificaţie. Exercită atenţie maximă în astfel de momente. Apreciară urmările în mod corespunzător!
