La intrarea noastră în ţară, leagă funia aceasta de fir cărămiziu la fereastra prin care ne-ai coborât şi strânge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi şi pe toată familia tatălui tău, Iosua 2:18
O funie de culoare roşie, atârnată de o fereastră în Ierihon, era o amintire de mare preţ pentru cei doi oameni care fuseseră salvaţi de la moarte. Ei nu se aşteptaseră ca cineva să intervină cu atâta ingeniozitate pentru a-i scoate dintr-o serioasă încurcătură. Aşadar erau bucuroşi să-şi dovedească recunoştinţa şi gratitudinea faţă de femeia care le-a oferit protecţie.
O funie de culoare roşie avea să fie acum un semn pentru salvarea întregii familii a lui Rahav. Era o funie cu puteri salvatoare, am putea spune. Nu, nu era o funie făcătoare de minuni. Era doar un semn de recunoaştere. Funia roşie nu avea niciun efect protector în sine. Era doar un indicator al locului pe care cuceritorii aveau să-l cruţe. Cei care se aflau în acea casă aveau să fie trataţi în mod preferenţial. Credinţa şi ascultarea lor erau exprimate prin existenţa sau inexistenţa semnului de recunoaştere.
Este semnificativ că funia roşie îi fusese oferită lui Rahav de cele două iscoade. Aceşti oameni aveau să-şi recunoască propria bucată de Iunie lăsată ca amintire. Dacă Rahav ar fi folosit o altă frânghie, ar fi lost un mare risc de a nu fi recunoscută, iar urmarea putea să fie cât se poate de serioasă.
Ascultarea întocmai şi atenţia la detalii pot fi adesea atât de importante, încât nu merită riscul de a fi prea creativ când e vorba de lucruri de viaţă şi de moarte.
Succesul la un pas de tine
:
Recunoaşte detaliile cu efect radical pentru a nu plăti prea scump neglijenţa. Foloseşte consemnul în mod corespunzător!
