Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut ” Iosua 7:20
Numele lui Acan stârneşte o tristă aducere aminte. El se asociază cu păcatul lăcomiei, pe care Dumnezeu îl condamnă. Acest păcat este una dintre expresiile cele mai directe ale egoismului, iubirii de bani şi ale setei de înavuţire.
Atunci când stabileşte că anumite lucruri trebuie date spre nimicire, Dumnezeu ştie că valoarea acestora nu este suficientă pentru a le cruţa. Poate că tocmai valoarea pe care o au le face prohibite. Uneori Dumnezeu doreşte să renunţăm la valorile materiale pentru a le putea dezvolta pe cele spirituale, iar lecţia însuşită este direct proporţională cu preţul lucrurilor la care suntem solicitaţi să renunţăm.
Lucrurile reţinute de Acan nu-i aparţineau. Aşadar, n-ar fi trebuit să îi fie greu să renunţe la ele, din moment ce oricum nu erau ale lui. Nu este de mirare că Dumnezeu califică fapta sa drept păcat suficient de grav pentru a atrage responsabilitatea întregii adunări a lui Israel.
Acan a ascuns printre lucrurile sale obiectele date spre nimicire, ceea ce subliniază, o dată în plus, că acestea nu erau la dispoziţia sa. Însă Acan le-a poftit şi inima lui s-a alipit de ele. Această asociere a devenit atât de strânsă, încât a schimbat statutul lui Acan. Dintr-un nimicitor al lucrurilor sortite pieirii, a devenit el însuşi un om dat spre nimicire. Dumnezeu a tratat cu seriozitate maximă acest incident, pen-i ru că dorea ca acest păcat să nu se mai săvârşească în poporul Său.
Succesul la un pas de tine
:
Poţi identifica uşor ceea ce trebuie eliminat dintre lucrurile tale? Fii exigent când este vorba de lucruri date spre nimicire!
