Barac i-a zis:„Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce,” Judecători 4:8
Barac are ocazia de a purta o mare biruinţă cu ajutorul Domnului.
El are toate instrucţiunile şi detaliile tactice necesare victoriei. Dar Barac nu are curajul să pornească. Nu se simte în stare să păşească în faţa poporului şi să preia comanda. Ceva în fiinţa sa îl împiedică să fie omul zilei, însă inima lui este suficient de trează pentru a nu se retrage de pe câmpul de luptă. Singura sa preferinţă este să mai meargă cineva cu el. Aşa ar fi în siguranţă. Singur nu s-ar descurca, dar alături de alt-cineva ar fi încurajat şi ar lupta cu toată inima.
Nu toţi oamenii sunt făcuţi să stea în frunte. Unii se simt în siguranţă numai dacă au pe cineva înainte sau alături. Se găseşte întotdeauna un lucru de făcut şi pentru astfel de oameni.
Prima vioară din concert ar fi extrem de singură şi vulnerabilă dacă nu ar fi vioara a doua, care s-o acopere şi s-o susţină. Niciodată vioara a doua nu va lua locul primei viori, ci doar o va face să-şi poată împlini foarte bine rolul. Este un moment emoţionant atunci când violonista de pe locul prim se întoarce şi face un gest de simpatie şi recunoştinţă spre violonistul de pe locul secund, pentru susţinerea plină de talent şi modestie.
Barac este un astfel de om, care se simte în largul său pe locul secund. Misiunea sa de căpetenie este să fie alături, să susţină, să acopere, să ajute şi să participe din umbră, fără să apară în lumina reflectoarelor. Pe locul doi, el se simte împlinit şi de folos, şi acesta este locul său preferat. Aici este eficient şi fericit şi de aici îi poate face fericiţi şi pe alţii.
Succesul la un pas de tine:
Ştii ce înseamnă bucuria şi onoarea locului secund? Dacă nu ştii, descoperă acest lucru. Dacă ştii, repetă cu succes!
