El i-a zis: „Dă-mi, te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete.” Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat să bea şi l-a acoperit. Judecători 4:19
Este destul de greu de explicat coexistenţa a două trăsături diametral opuse în acelaşi caracter şi în acelaşi timp. Acest lucru ne demonstrează capacitatea spiritului uman de a trăi concomitent sentimente contradictorii. Este vorba despre Iaela, o femeie din Israel, care a avut o contribuţie însemnată în victoria lui Barac şi a Deborei asupra lui Sisera, conducătorul oştirii lui Iabin, asupritorul lui Israel.
Ajuns în apropierea cortului Iaelei, Sisera a cerut puţină apă.
Plină de mărinimie, femeia a deschis burduful cu lapte şi i-a dat să bea. Mai mult decât atât, l-a ascuns în cort şi l-a acoperit. Crezându-se printre prieteni şi în siguranţă, Sisera, rupt de oboseală, a adormit buştean. Nu avea să se mai trezească niciodată, deoarece vrednica femeie l-a ţintuit locului cu un ţăruş în tâmplă.
Acest tratament administrat lui Sisera ne aduce aminte de modul în care sunt trataţi adesea delincvenţii răniţi cu ocazia arestării. Ei sunt duşi de urgenţă la spital, iar după ce au fost îngrijiţi şi vindecaţi, sunt judecaţi şi condamnaţi. Aflaţi în temniţă, aceştia nu sunt supuşi pedepsei dacă sănătatea nu le permite acest lucru.
Probabil că Iaela gândea la fel. Dacă vrăjmaşul era în nevoie, tradiţia locului spunea că el trebuia ajutat, dar acest fapt nu-i schimba statutul. Sisera era totuşi asupritorul poporului ei. Ca om, Iaela i-a dat lui Sisera să bea lapte şi l-a ascuns de urmăritori. Ca vrăjmaş, a pus mâna pe un ţăruş şi pe un ciocan şi i-a aplicat pedeapsa capitală. Era doar vreme de război şi prima lege a războiului este să lichidezi cât mai mulţi duşmani şi cât mai importanţi.
Succesul la un pas de tine:
Cum reuşeşti să împaci dreptatea cauzei în care crezi cu demnitatea personală a duşmanilor ei! Trebuie să găseşti o soluţie, pentru că aceasta există!
