Domnul S-a uitat ia el şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?” Judecători 6;14
Este semnificativ faptul că, venind la Ghedeon, îngerul Domnului i-a adresat un salut care a intrat în circuitul vorbelor mari: „Domnul este cu tine, viteazule!” Prin aceste cuvinte. Dumnezeu urmărea să-i întărească acestuia convingerea chemării personale.
Ghedeon era prea speriat de numărul şi de răutatea năvălitorilor pentru a îndrăzni să creadă că el ar putea avea vreo contribuţie oarecare la ieşirea din criză. El se obişnuise cu filosofia supravieţuirii şi se mulţumea să se ascundă şi să evite confruntarea şi pericolele.
În faţa provocării din partea îngerului, Ghedeon se scuză cu familia sa, care este cea mai neînsemnată, iar el este cel mai mic. Dar Dumnezeu dăduse deja răspunsul la această obiecţie. „Oare nu te trimit Eu?” spusese El. Această întrebare retorică ar fi trebuit să fie suficientă pentru a-i da curaj lui Ghedeon să se pună pe treabă.
Ghedeon avea o structură sufletească ce nu-i permitea să se înflăcăreze prea repede. El avea nevoie de timp ca să-şi facă avântul necesar marilor victorii. Dumnezeu însă nu l-a părăsit în tot acest proces al devenirii. Ghedeon a cerut o serie întreagă de semne din partea lui Dumnezeu pentru a se asigura de valoarea trimiterii şi a călăuzirii Sale.
Încet, dar sigur, Ghedeon începea să prindă curaj. Aşa că s-a apucat de reforme imediate; mai timide şi mai pe ascuns la început, dar cu timpul a trecut şi la fapte de mare amploare. El a început să aprecieze şi să folosească puterea chemării şi a trimiterii care vine de la Dumnezeu.
Succesul la un pas de tine:
Cum depăşeşti momentele de timiditate şi de neîncredere! Privind la tine, poţi să te descurajezi, aşa că priveşte spre Dumnezeu!
