Eli a luat din nou cuvântul şi a zis:„Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!” 1 Samuel 1:17
Asistând la rugăciunea Anei, marele preot are impresia că această femeie este beată sau suferă de o tulburare de comportament. Drept urmare, îi atrage atenţia cu privire la modul de manifestare în locul sfânt. Probabil că până şi Eli a fost surprins de neatenţia cu care se purtase cu o femeie descurajată, care se ruga din toată inima.
În virtutea rutinei şi a obişnuinţei, Eli a rostit o formulă uzuală, care pare să fie mai degrabă politeţe preoţească, decât preţuire autentică pentru oameni şi necazurile lor. Dincolo de amestecul de plictiseală şi neglijenţă al lui Eli, frumuseţea şi autenticitatea rugăciunii Anei au făcut ca aceste cuvinte banale să devină prorocie împlinită.
Dumnezeul lui Israel a ascultat într-adevăr această rugăciune a credinţei active, iar pentru Ana, cuvintele rele ale Peninei au devenit o istorie încheiată şi care nu mai prezenta niciun interes. Ea cunoştea de acum ce înseamnă să te rogi cu toată inima.
Ana putea să dea lecţii oricui despre viaţa devoţională autentică. Nu este de mirare că fiul ei, Samuel, a moştenit întreaga vigoare spirituală a mamei lui. Puţinul timp pe care ea l-a petrecut împreună cu Samuel a fost suficient pentru a-i imprima acestuia esenţialul despre religia adevărată. Încă de timpuriu, Dumnezeu era o realitate pentru Samuel şi el a fost învăţat încă de mic cum să se poarte în prezenţa Lui. Spiritul ascultării, inspirat de rugăciunea mamei sale, a fost preluat ca o caracteristică de fond a vieţii şi a lucrării lui.
Succesul la un pas de tine:
Ce aspecte ale vieţii de rugăciune eşti înclinat să neglijezi? Succesul în viaţa de rugăciune este o rugăciune a succesului, aşa că merită să faci progrese în acest domeniu.
