Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul. 1 Samuel 2:12
Descrierea pe care i-o face Samuel acestei familii pe care o cunoştea foarte bine este vrednică de plâns. Impulsul nostru de moment atunci când citim aceste lucruri este să îi reproşăm lui Eli slăbiciunea şi lipsa de fermitate în tratarea abaterilor fiilor săi. Probabil că, în mare măsură, intuiţia ne conduce la sursa principală a dezastrului din această familie, dar nu aceasta este întreaga poveste a familiei lui Eli.
Faptul că fiii lui Eli erau oameni răi nu poate fi pus pe seama lipsei de disciplină din partea părintelui lor. Într-o foarte mare măsură propria lor alegere e responsabilă pentru decăderea lor. Oamenii răi se pot forma în cele mai bune cămine şi în cele mai severe principii de educaţie. Şi la sfârşitul vieţii lui Samuel, poporul a observat că fiii săi nu călcau pe urmele tatălui lor. Probabil că Samuel nu ar putea fi cu niciun chip învinuit de neglijenţă în educaţia propriilor copii, şi totuşi aceştia au fost altfel decât părintele lor.
Cea mai interesantă lecţie despre creşterea copiilor ne-o oferă familiile care au produs două feluri de urmaşi. Adam şi Eva şi fiii lor Cain şi Abel se înscriu cu prisosinţă în această categorie. Cain este întâiu născut, iar părinţii săi îşi puseseră toată speranţa în el. Totuşi, el devine primul ucigaş, iar fratele său este prima victimă. Şi unul, şi altul au avut aceleaşi condiţii, dar propria alegere i-a făcut să fie atât de diferiţi. Oamenii răi aleg să fie ceea ce sunt, iar ceea ce sunt îi face responsabili şi pe ei, nu numai pe părinţi, profesori sau conducători.
Succesul la un pas de tine:
Ai toate explicaţiile cu privire la răutatea celor din jur? O parte este treaba mediului, dar contribuţia personală este suficientă pentru a te pune pe gânduri. Aici e de lucru!
