Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea maturii lui, căci… Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” 1 Samuel 16:7
Samuel era gata să facă o greşeală în alegerea celui de-al doilea împărat al lui Israel. Atunci când l-a văzut pe Eliab, fiul cel mai mare ii lui Işai, prorocul şi-a zis în sine că acesta are să fie alesul. Dar cât de puţin contează uneori experienţa, chiar şi pentru un om consacrat ca Samuel! Din motive binecuvântate, Dumnezeu avea o altă opţiune, la care nimeni nu s-ar fi gândit.
Este plăcut să constatăm fidelitatea cu care Samuel urmează calea Providenţei în alegerea lui David ca împărat. Nu este nimic din nerăbdarea şi neastâmpărul nervos al lui Saul. Samuel este liniştit şi încrezător în Dumnezeu, parcurgând ascultător fiecare treaptă a călăuzirii.
Rând pe rând, fiii lui Isai s-au înfăţişat la jertfă, dar nu era niciunul dintre ei unsul Domnului. Deşi fiecare avea o înfăţişare plină de demnitate, Dumnezeu avea un plan mai lung şi mai migălos de dezvăluire treptată a succesorului la tron. Nu era nevoie deocamdată ca cineva cu statură măreaţă să apară pe scena politică a lui Israel, din moment ce Saul era aşa de hotărât să-şi apere tronul şi să-l păstreze pentru fiii săi. Oricare dintre fiii mai mari ai lui Isai ar fi devenit repede pradă orgoliului lui Saul, de aceea Dumnezeu a ales un tânăr nepromiţător, pe care să-l poată accepta chiar şi Saul în preajma sa. Iar David corespundea cel mai bine acestui scop.
Succesul la un pas de tine:
Te-ai păcălit vreodată, acordând prea mare greutate aparenţelor? Ca să nu mai repeţi greşeala, uită-te la ce Se uită Dumnezeu şi nu te vei mai înşela niciodată!
