Atunci, preotul i-a dat pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă, în clipa când luaseră pe cealaltă. 1 Samuel 21:6
Am văzut într-una din zilele trecute că Saul a fost afectat grav de fapta necugetată de a sluji lucrurile sfinte, fără să aibă calificarea necesară. Iată că şi David s-a aflat curând într-o situaţie asemănătoare. Ajuns la cetatea preoţească Nob, nu a găsit acolo altă hrană decât pâinea punerii înainte din sanctuar. Atunci, preotul Ahimelec a procedat în mod excepţional: le-a oferit lui David şi oamenilor săi această pâine rezervată în mod exclusiv preoţilor.
Este curios că Dumnezeu a aprobat această faptă care părea o abatere de la principii, iar mai târziu Isus Hristos a folosit acest exemplu pentru a ilustra legitimitatea unor decizii şi acţiuni de excepţie.
Atunci când este vorba despre lucrurile sfinte, Dumnezeu doreşte să facă foarte bine înţeles faptul că ele nu trebuie să pună în pericol şi nici să contravină nevoilor legitime ale fiinţei omeneşti. În acest domeniu trebuie procedat întotdeauna cu maximă atenţie, pentru a nu minimaliza seriozitatea şi respectul faţă de obiectele de cult, nici a nu le da o folosinţă absurdă şi în detrimentul binelui şi sănătăţii oamenilor.
Pâinea punerii înainte era rezervată consumului preotului, dar dacă ea era disponibilă şi oamenii lui David erau flămânzi, Dumnezeu a fost de acord ca ei să-şi potolească foamea, respectând totuşi un minimum de prescripţii care să nu-i facă să considere lucrurile sfinte ca fiind comune.
Succesul la un pas de tine:
Ştii cum se pot împăca lucrurile sfinte cu nevoile tale legitime? Asigură-te că auzi foarte bine ce spune Dumnezeu în această privinţă. Altfel rişti prea mult. Succes în a păstra măsura!
