Şi Ioab a sunat din trâmbiţă, şi tot poporul s-a oprit; n-au mai urmărit pe Israel şi nici nu s-au mai bătut. 2 Samuel 2:28
Unele lucruri importante depind de iniţiativa cuiva. Un cuvânt spus la momentul potrivit se poate dovedi tot aşa de valoros ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. Poate fi o mare diferenţă între rezultatele unui gest şi urmările lipsei acestuia.
Israel se afla într-un adevărat război intern. Casa lui Iuda încerca să-l instaleze pe David ca împărat, în timp ce oamenii rămaşi credincioşi lui Saul continuau o luptă absurdă pentru o cauză pierdută demult. A fost nevoie de un cuvânt din partea lui Abner către Ioab, pentru ca acesta să sune din trâmbiţă semnalul de încetare a luptei. Fără acest sunet de trâmbiţă, oamenii ar fi continuat să se măcelărească unii pe alţii fără rost.
Un semnal de armistiţiu este totdeauna o veste bună pentru combatanţi. Oboseala şi pericolele luptei încetează. Pierderile de vieţi omeneşti lasă loc reconcilierii şi refacerii. Prosperitatea şi dezvoltarea se vor înfiripa curând. De-o parte şi de alta, oamenii îşi pot vedea liniştiţi de treburi.
O luptă trebuie dusă atâta vreme cât mai are sens, sau măcar o motivaţie morală corespunzătoare. Atunci când lupta devine zadarnică, armistiţiul este singura opţiune corectă. Acest adevăr se impune mai ales când combatanţii sunt fraţii aceleiaşi familii de credinţă sau neam. Numai pactul cu diavolul nu trebuie acceptat cu niciun chip, dar cu oamenii întotdeauna ar trebui să găsim o modalitate de a ieşi din război. Atât cât depinde de noi, ar trebui să fim făcători de pace şi aducători de veşti bune.
Succesul la un pas de tine:
La ce lupte fără rost ai putea renunţa în beneficiul ambelor părţi? Fă primul pas şi nu vei regreta!
