Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon, dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe soră-sa, Tamar. 2 Samuel 13:22
Este adevărat că aceste episoade sinistre din viaţa familiei lui David trebuie interpretate prin prisma urmărilor păcatului său cu Bat-Şeba. Familia lui David se pregătea să plătească tributul de sânge pentru nelegiuirea comisă de el. Dar dincolo de aspectul judecăţii divine, lucrurile decurg într-o manieră cât se poate de naturală.
Tăcerea lui Absalom asupra faptei fratelui său Amnon nu însemna iertare şi uitare, ci dimpotrivă era liniştea dinaintea furtunii. El aduna în suflet cele mai rele sentimente, care aveau să erupă într-un mod dezastruos. Probabil că o dezlănţuire a unei certe cu Amnon pe această temă ar mai fi redus puţin tensiunea care se acumula pe nesimţite. Dar Absalom a preferat să păstreze discreţia, adunând ură fierbinte împotriva fratelui său.
Şiretlicurile de împrumut ale lui Amnon începeau să se întoarcă împotriva sa. Fratele său Absalom îi pregătea deja o surpriză mortală. Cam la doi ani de la fapta lui Amnon, Absalom a obţinut o învoire de la David ca să-i invite la masă pe toţi fiii împăratului. Cu mare greutate, David a fost de acord, dar, vai, Amnon avea să fie omorât de slujitorii lui Absalom. Vestea a ajuns repede la David că toţi fiii săi au fost omorâţi, dar Ionadab — cel care-l sfătuise de rău pe Amnon — avea informaţii confidenţiale mult mai exacte, aşa că s-a grăbit să-i explice împăratului lâlcul celor întâmplate.
Era vremea ca David să constate că Dumnezeu Se ţinea de cuvânt şi împlinea judecata rostită asupra faptei sale. Păcatul poate fi iertat, dar urmările nu pot fi evitate.
Succesul la un pas de tine:
La ce crezi că se gândea David evaluând situaţia creată de moartea lui Amnon? Tristeţea este un element indispensabil al pocăinţei. Nu-l evita, ci foloseşte-l constructiv!
