Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.” 2 Samuel 15:3
David nu a putut suporta prea mult despărţirea de fiul său Absalom, pe care s-a grăbit să-l aducă acasă din exilul în care acesta se retrăsese. Se temuse să nu fie pedepsit de tatăl său, care suferea pentru moartea lui Amnon. Dar această faptă de clemenţă regală şi părintească nu avea să fie apreciată nici pe departe de Absalom, care era pornit serios spre rău.
Speculând nemulţumirile poporului care venea la curtea lui David pentru judecată şi dreptate, Absalom a început să atragă atenţia tuturor spre sine, arătându-le petiţionarilor o bunăvoinţă subversivă. El ponegrea cu discreţie capacitatea tatălui său de a mai face faţă treburilor publice, sugerând cu măiestrie că era vremea marilor schimbări politice.
Probabil că nu a fost o surpriză pentru Absalom să observe cât de repede se întorcea poporul de la fidelitatea faţă de unul dintre cei mai puternici Împărați ai săi, spre un tânăr fără experienţă politică, dar care promitea vremuri mai bune. Orice minte sănătoasă putea face deosebire între lucruri, dar se pare că vremea judecăţii sănătoase trecuse şi venise vremea confuziei şi a mişcărilor lipsite de noimă.
Dumnezeu îl putea înştiinţa pe David despre lovitura de stat care se prefigura, dar a ales să lase lucrurile să curgă pe făgaşul lor aducător de durere. Judecata divină se desfăşura după cel mai natural scenariu. David mai avea încă de plătit pentru păcatele sale, iar Absalom se pregătea intens să şi le plătească pe ale sale. Războiul civil bătea la porţi, iar David era cu totul neinformat despre pericol.
Succesul la un pas de tine:
De ce crezi că serviciile secrete ale lui David nu au funcţionat pentru a preîntâmpina puciul lui Absalom? Observă că, atunci când Dumnezeu pregăteşte o surpriză, secretul este total. Succes în a scoate învăţătura!
