David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David şi, mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui şi vântura praf. 2 Samuel 16:13
Șimei, din familia lui Saul, nu făcea altceva decât să folosească ocazia pentru a-i reproşa lui David că a uzurpat tronul lui Saul. În vremuri normale, acest fel de a-l blama pe împărat era repede reprimat şi fără drept de apel. Dar acum, David şi oamenii săi acceptau resemnaţi situaţia fără să intervină.
David înţelegea exact ce se petrecea în sufletul defăimătorului. Dacă propriul fiu îi ameninţa viaţa, cum să nu-l blameze un duşman recunoscut? Judecând astfel lucrurile, David încerca să distingă drumul pocăinţei pe care trebuia să meargă. Aceasta era singura cale de a reuşi în împrejurarea în care se afla.
Ceea ce îl recomandă pe David ca un om spiritual este faptul că el nu mai încerca să recurgă la intervenţia oamenilor în favoarea sa. El dorea ca Dumnezeu să-i vadă umilinţa şi să-l scoată din încurcătură, împăratul avea nevoie să înveţe din nou să se încreadă în Dumnezeu şi să depindă de El.
David vedea în batjocura lui Şimei un instrument al judecăţii divine şi nu a intervenit împotriva acesteia. El trebuia să-şi dezvolte răbdarea de a-I permite lui Dumnezeu să-i uşureze viaţa. David se temea să mai facă planuri fără Dumnezeu. El era conştient că îndepărtarea de Domnul l-a adus în această stare şi dorea acum să reintre în favoarea iii vină. David începuse să înţeleagă că încercarea aduce răbdare şi că aceasta este tot atât de preţioasă ca vigilenţa şi intervenţia promptă.
Succesul la un pas de tine:
Crezi că poate fi şi ceva bun în reproşurile celor din jur? Poate că lecţia de umilinţă este exact lucrul de care ai nevoie pentru succesul ulterior!
