Abia a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: „Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?” 1 Împărați 18;17
Mintea omenească este foarte complicată atunci când este vorba să-şi recunoască vinovăţia. Eul păcătos recurge la tot felul de mecanisme de protecţie pentru a evita să-şi asume responsabilitatea acţiunilor rele. Una dintre cele mai interesante scheme este reproiecţia. Folosind această metodă, omul vede la alţii ceea ce de fapt îi aparţine lui. Cu această ocazie, el transmite şi sentimentul de vinovăţie celor pe care-i poate acuza de propria sa vină. Lucrurile sunt cu atât mai interesante cu cât individul nu este conştient de acest mecanism automat de apărare.
Comportamentul lui Ahab este un exemplu foarte clar de repro-iectare. Dând vina pe llie, el îşi protejează propria conştiinţă de vinovăţia faptelor nelegiuite, prin care a adus dezonoarea lui Dumnezeu şi judecata anilor de secetă peste poporul şi ţara lui Israel. Ahab chiar îşi imaginează că, dacă prorocul Domnului nu ar fi intervenit, Israel nu ar fi trebuit să sufere de secetă si sărăcie. Cu alte cuvinte, Ilie era vinovat de toate relele care se abătuseră asupra ţării pentru că el s-a rugat lui Dumnezeu să nu cadă ploaie peste ţară.
Ahab era prea departe de Dumnezeu pentru a mai vedea că la baza acestor lucruri rele era orientarea sa către idolatrie şi neascultare.
Faptul că Ahab se exprimă într-o formă interogativă este mai degrabă o figură de stil decât o întrebare adevărată. împăratul vrea să afirme categoric vinovăţia lui Ilie si nici nu este dispus să mai caute în altă parte sau să se recunoască pe sine ca vinovat.
Succesul la un pas de tine:
Crezi că reproiectarea se întâmplă adesea şi în modul tău de a căuta vinovatul? Cum nimeni nu poate scăpa de tot ce este specific omenesc, identifică şi elimină scuzele nefondate!
