Ilie a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” 1 Împărați 19:10
Experienţa umană nu este uniformă. Asemenea unei linii trase cu mâna liberă, viaţa are urcuşuri şi coborâşuri. Starea sufletească este asemenea unei sinusoide.
Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi. Prorocul Domnului era om adevărat, cu tot ceea ce presupune acest lucru. El nu era scutit de descurajări. Depresia lui Ilie a urmat marii sale biruinţe prin rugăciune, de pe muntele Carmel. Volumul imens de efort fizic, mintal şi emoţional i-a secătuit fiinţa într-atât, încât zile în şir nu a mai fost bun de nimic. Ilie zăcea în singurătate şi descurajare, plin de o teamă acută că oamenii Izabelei erau pe urmele lui pentru a-i lua viaţa.
Bărbatul cutezător şi activ din zilele precedente zăcea fără vlagă, pradă fricii mistuitoare. El era singur şi se simţea lepădat de oameni şi departe de Dumnezeu. Simţămintele sale nu erau o evaluare obiectivă a realităţii, oricât de dezastruoasă ar fi fost aceasta. El credea că, în afară de el, nu mai exista niciun semen care să îi fi rămas credincios lui Dumnezeu. În realitate, mai erau încă şapte mii de bărbaţi credincioşi, despre care Ilie nu avea niciun fel de cunoştinţă. Emoţiile sale negative îi creau o imagine deformată a realităţii. A fost nevoie de intervenţia repetată şi directă a lui Dumnezeu până când starea lui de descurajare să fie depăşită.
Succesul la un pas de tine:
În timp ce fiecare om trece măcar de câteva ori în viaţă prin forme mai uşoare sau nu de depresie, aproape jumătate dintre oameni au depresii curente. A recunoaşte că această realitate te priveşte şi pe tine este primul pas spre ieşirea din ea.
