Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor, Ieremia 1:5
Bine a spus cândva Ian Comenius că omul este o fiinţă superioară, făcută pentru un scop superior. Există în înţelepciunea şi îndurarea lui Dumnezeu un plan potrivit căruia El îi încredinţează fiecăruia o parte din întregul care-I aparţine numai Lui.
Există în mintea şi în inima lui Dumnezeu o desfăşurare conform căreia fiecare lucru este ştiut mai dinainte. Această precunoaştere nu ne scuteşte nici de responsabilitatea alegerii şi nici de cea a urmărilor acestei alegeri.
Ca Suveran peste întreg şi peste toate, Dumnezeu asigură protecţie şi călăuzire fiecărui om, spre împlinirea rostului vieţii sale. Am putea crede chiar că există un fel de purtare de grijă divină dinainte de a ne naşte. Dumnezeu este Cel care ne pregăteşte condiţiile de formare a ceea ce El doreşte să fim. El pune temeliile personalităţii şi formării noastre chiar înainte de a ne naşte. Am putea numi providenţă prenatală acest demers pe care Dumnezeu îl face, pentru a ne asigura condiţiile împlinirii optime a chemării şi mandatului pe care ni-l va încredinţa.
În anumite momente ale istoriei, Dumnezeu le-a făcut cunoscut părinţilor misiunea copilului care se va naşte şi a stabilit anumite măsuri de precauţie, pentru ca lucrurile să se poată produce în favoarea celui chemat. De un lucru putem fi siguri: nimănui Dumnezeu nu i-a prescris un parcurs obligatoriu al pierzării. Orice pierdere este doar rezultatul eşecului nostru, nu şi al lui Dumnezeu. Durerea este şi a Lui, dar nereuşita este numai a noastră.
Succesul la un pas de tine:
Identifică bazele pe care Dumnezeu le-a pus parcursului vieţii tale spre reuşită personală şi publică!
