Voi fi ca rouă pentru Israel; el va înflori ca crinul şi va da rădăcini ca Libanul. Osea 14:5
Mesajul cărţii lui Osea este încărcat de dragoste şi durere divină.
Pentru a-l convinge pe Israel de adevăratele simţăminte ale lui Dumnezeu faţă de poporul Său, profetul Osea a trebuit să se transforme într-o parabolă vie. Dumnezeu i-a cerut să ia în căsătorie o prostituată şi să aducă pe lume copii. Fiecare nou eveniment din familia lui Osea trebuia să fie o solie vie din partea lui Dumnezeu.
Căsătoria lui Osea cu Gomera era o ilustraţie întruchipată despre disponibilitatea lui Dumnezeu de a-l primi pe Israel, în situaţia în care el avea să accepte dragostea Sa. Aşa cum Gomera nu ar fi meritat să i se mai acorde încredere, la fel Israel nu mai merita dragostea lui Dumnezeu. În perioada ultimilor Împărați ai lui Iuda, decăderea poporului ales ajunsese aproape la limită. Nici cele mai dure cuvinte din partea lui Dumnezeu nu mai aveau efect, şi totuşi Dumnezeu continua să aştepte întoarcerea şi pocăinţa.
Ultimul capitol al cărţii este plin de duioşie şi făgăduinţă. Dacă s-ar fi văzut chiar şi numai o dorinţă slabă de schimbare în bine, Dumnezeu ar fi fost binevoitor cu ţara şi poporul Său. Aşa cum rouă era principala sursă de umiditate şi rodnicie pentru ogoarele ţării, Dumnezeu ar fi făcut ca puterea Sa de regenerare să redea vigoare şi frăgezime vieţii spirituale a poporului Său. Ţara ar fi înflorit asemenea crinilor din văi şi ar fi prins rădăcini asemenea Libanului. Răcoarea cedrilor şi boarea brizei de munte i-ar fi dat ţării un aspect de Eden refăcut. Dar, din nefericire, nu avea cine să asculte.
Succesul la un pas de tine:
Făgăduinţele lui Dumnezeu şi disponibilitatea Sa de a oferi prosperitate materială şi spirituală mai sunt valabile încă puţin. Poţi folosi ocazia.
