Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. Luca 2:19
Probabil că Maria a fost destul de frustrată de faptul că nu se găsea loc în casa de poposire pentru ea şi mai ales pentru Pruncul care tocmai se pregătea să vină în lume. Ar fi fost normal ca oamenii să dovedească un minim de ospitalitate măcar pentru astfel de vizitatori aflaţi în stare de necesitate. Dar lumea nu dorea să Ii ofere Fiului lui Dumnezeu decât o iesle întunecoasă şi îngustă. Dincolo de durerile facerii, Maria le îndura şi pe cele ale indiferenţei şi respingerii oamenilor din jur. Bine că măcar Iosif era aşa de bun şi grijuliu ca să o ajute şi s-o ocrotească.
Atunci când păstorii au venit să vadă Pruncul şi au povestit cum au ajuns să afle despre El, inima Măriei s-a umplut de bucurie. Însemna că Dumnezeu lucra printre oamenii plăcuţi Lui, pentru a-i pregăti să primească vestea cea bună a venirii lui Mesia în lume. Ce bine veneau aceste confirmări atât pentru Iosif, cât şi pentru Maria, pentru a-i întări în misiunea lor nobilă şi solicitantă de a fi părinţii Celui mai bun copil din toate timpurile!
Maria aduna în inima ei toate crâmpeiele de fapte şi întâmplări care arătau spre Micuţul pe care 11 ţinea în braţe şi care va mântui pe poporul Său şi întreaga lume. Principala grijă era legată de planul lui Dumnezeu cu ea ca mamă a Pruncului ceresc. Tot ce era în legătură cu lucrarea ei o interesa şi avea importanţă. Povestirea păstorilor, cuvintele Anei şi ale lui Simeon, vizita şi darurile magilor, toate acestea erau lucruri deosebit de valoroase pentru mintea şi inima Măriei. Era ca şi cum Dumnezeu îi vorbea de fiecare dată, adresându-i cuvinte de încurajare şi susţinere.
Succesul la un pas de tine:
Cu puţină atenţie, poţi discerne frânturi de dragoste şi grijă divină în lucrurile şi întâmplările obişnuite ale vieţii. Dacă le aşezi cu grijă într-un tablou unic, vei înţelege direcţia unde vrea Dumnezeu să te conducă.
