Drept răspuns, Isus i-a zis:„Este scris: «Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»” Matei 4:4
În confruntarea cu ispita şi ispititorul, Hristos afirmă o subzistenţă dublă a fiinţei umane. El venise să câştige o luptă pierdută de umanitate în Eden, unde primii noştri părinţi s-au dovedit a fi neascultători. Acum Hristos trebuia să continue şi să câştige lupta. În biruinţa Sa din pustie, este ascunsă biruinţa noastră spirituală.
Mântuitorul a afirmat deschis că „omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Pe această cale El a arătat că pot fi situaţii în care hrana zilnică are o concurenţă serioasă din partea unei altfel de hrane, şi anume cuvintele care ies din gura lui Dumnezeu.
În cuvintele lui Dumnezeu, Hristos avea o descoperire a voii Tatălui Său, pe care a venit să o împlinească. Atunci când această voie devenea concurentă cu hrana cea de toate zilele. El a ales să urmeze calea ascultării de cuvintele Tatălui Său. În acest context, ascultarea de sugestia ispititorului, de a transforma pietrele în pâini, ar fi fost o trădare faţă de cuvintele Tatălui Său. De aceea, Hristos a refuzat să folosească puterea Sa dumnezeiască pentru a Se ajuta pe Sine.
Biruinţa Sa putea fi consemnată numai în situaţia în care avea să Se dovedească ascultător de Dumnezeu Tatăl; numai prin dependenţa Sa de El. Numai astfel Hristos devenea Modelul şi învăţătorul oamenilor. Aşa cum El a trăit şi a biruit în ascultare de cuvântul divin, la fel şi noi putem umbla înaintea lui Dumnezeu prin puterea aceluiaşi cuvânt. Când hrana stă în opoziţie şi concurenţă cu porunca lui Dumnezeu, vom alege după modelul arătat de Hristos.
Succesul la un pas de tine:
Dacă pâinea cea de toate zilele este cumva sursa exclusivă de căutare şi subzistenţă, este timpul reconsiderării Cuvântului.
