A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Ioan 1:43
Isus avea mai mult decât intuiţie atunci când l-a găsit pe Filip. Dincolo de aparenţa sa de ucenic, Filip avea o inimă corespunzătoare programului lui Hristos. Isus citea inima oamenilor cu uşurinţă, iar călăuzirea Tatălui Îi asigura o acţiune permanent corectă şi eficientă. Hristos nu a ratat nicio alegere. Episodul cu alegerea lui Iuda merită un capitol separat, dar acesta nu scade calitatea alegerilor făcute de Hristos.
Filip a fost ales pe o cale directă. Nu a fost nimeni care să mijlocească apropierea sa de Mântuitorul. Nu a trebuit să-i spună nimeni despre Mesia şi nu a trebuit să-l convingă nimeni sau să-l aducă la Hristos. Învăţătorul l-a întâlnit. În răstimpul celor câteva secunde cât s-au aflat faţă în faţă, Hristos a văzut în viaţa lui Filip suficiente elemente care să-l recomande, iar în clipa următoare i-a adresat chemarea.
Faptul că nu a mai fost nevoie de o a doua invitaţie arată că Filip era deja pregătit să accepte această chemare. Locul şi rolul său în sânul celor doisprezece erau deja pregătite, iar el s-a conformat fără discuţii suplimentare.
Alegerea şi chemarea directă continuă să funcţioneze şi astăzi ca şi pe vremea strângerii laolaltă a ucenicilor. Dumnezeu poate alege să cheme pe cineva fără să fie nevoie de intermediari. Acest lucru ţine de suveranitatea Sa. Nu există împrejurări care să-L împiedice pe Dumnezeu să lucreze. Sigur că acţiunea oamenilor este importantă, dar Dumnezeu nu este neapărat dependent de aceasta. Chiar şi atunci când foloseşte intermediari, El îşi asumă răspunderea în ultimă instanţă.
Succesul la un pas de tine:
Sunt multe momente în viaţă când Dumnezeu alege să lucreze direct, de aceea este imperios necesar să cultivi o puternică legătură cu El.
