După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” Ioan 5:14
Slăbănogul de la Betezda se afla intr-o stare jalnică. La cei treizeci şi opt de ani ai săi, uitase de mult de zilele când putea să meargă unde dorea şi să facă ce-i plăcea. Probabil că pe atunci nu prea mergea unde era bine, aşa că într-o zi a devenit neputincios. Uneori Dumnezeu limitează capacitatea noastră de a face ce este rău, prin a ne limita puterile şi ocaziile. Este una dintre marile binecuvântări care decurg din suferinţă.
Deci paraliticul zăcea aşa de ani de zile şi nu se zărea nicio speranţă la orizont. Se părea că nimeni nu-l mai bagă în seamă. Poate că şi Dumnezeu l-a uitat, gândea el. De multe ori nici nu mai avea la ce să se gândească. Epuizase toate subiectele.
Dumnezeu îi pregătea o surpriză însă. A venit în vizită la scăldă-toare un învăţător necunoscut care se interesa de el. Ologul a fost destul de mirat, pentru că nu avusese cine să-l recomande. Şi totuşi, din mulţimea de neputincioşi care se aflau acolo. Străinul l-a ales chiar pe el. După care criteriu de selecţie? Poate numai după vechimea în suferinţă sau după gradul de disperare, sau după lipsa de speranţă, unde slăbănogul era de mult campion absolut.
Curios că Vindecătorul său nu credea în puterea de vindecare a apelor tulburate incidental de un înger. Mult mai simplu, i-a sugerat să-şi ridice patul şi să se mişte de acolo. Bolnavului nu-i venea să creadă, dar putea umbla. Unde să meargă? Unde nu mai fusese de mult, la templu. Acolo avea să-L cunoască mai bine pe Vindecător.
Succesul la un pas de tine:
Poate că unele suferinţe ni le provocăm singuri. Abuzul de libertate personală este un abuz care ne costă. Putem evita această notă de plată.
