Şi s-au sculat. L-au scos afară din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo. Luca 4:29,30
Misiunea lui Hristos era prea riscantă pentru a nu stârni opoziţie şi revoltă. Programul Său nu era prea confortabil nici pentru cei ce îl urmau, nici pentru cei ce I se împotriveau.
Într-o zi de Sabat, fiind în sinagoga din Nazaret, Hristos a fost solicitat să citească şi să explice Scripturile. Locul de unde citea era cartea prorocului Isaia, capitolul 61 versetele 1 şi 2: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi.”
După ce a citit, a închis cartea şi a dat-o înapoi îngrijitorului. Cei prezenţi erau destul de curioşi în legătură cu interpretarea pe care avea s-o dea Mântuitorul acestui pasaj. Cum El a aplicat la Sine şi lucrarea Sa această prorocie, mânia celor prezenţi a izbucnit pe dată. Nu mai lipsea mult ca să fie aruncat în râpa din apropiere. Dar în timp ce asupritorii Săi erau încurcaţi cu aceste planuri rele, Hristos a folosit ocazia şi S-a retras pe neobservate.
Isus nu a ocolit niciodată confruntarea, dar de data aceasta El a preferat să evite mânia dezlănţuită a concetăţenilor Săi. A apreciat că nu era momentul şi nici cazul să le dea ocazie vrăjmaşilor de a-şi pune planul în aplicare. Toate trebuiau să se întâmple la vremea lor.
Succesul la un pas de tine:
Confruntarea nu rezolvă totdeauna un conflict. Pot fi situaţii când retragerea este mai înţeleaptă şi utilă.
