Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nicio cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile. Marcu 1:45
Hristos a avut un motiv serios atunci când l-a rugat pe leprosul vindecat să nu facă mare caz de minunea al cărei beneficiar era. El a apreciat că un plus de publicitate nu ar fi fost un lucru bun. Acest lucru ar fi stârnit mânia conducătorilor religioşi înainte de vreme. În alte ocazii le ceruse celor vindecaţi să nu spună nimănui despre acest lucru, din motive cu totul diferite. Ca bun cunoscător al comportamentului uman, Mântuitorul ştia că oamenii fac adesea cu pasiune şi interes exact ceea ce este interzis. Dar de data aceasta, opreliştea pusă fostului lepros era imperios necesară.
Publicitatea acestui om nu era benefică în acel moment. El stârnea în jur un fel de agitaţie care nu putea fi de ajutor cauzei Evangheliei. Pentru astfel de situaţii, Mântuitorul avea să afirme principiul moderaţiei şi al echilibrului creştin prin porunca: „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii!” Dar leprosul vindecat nu se mai putea controla şi, în entuziasmul său, depăşea măsura.
În această situaţie, Hristos a fost nevoit să-Şi schimbe El stilul de lucru. Nu mai intra în locurile publice, pentru a reduce numărul participanţilor. În afara zidurilor cetăţii nu veneau mulţimi amestecate, ci numai cei foarte interesaţi de adevăr. Astfel se forma o clasă specială de ascultători, ceea ce dădea un mai mare randament predicării şi învăţării. În tot răul, este şi un bine, aşa că învăţătorul profita atât de ocazii, cât şi de neajunsuri.
Succesul la un pas de tine:
Unele lucruri bune şi necesare sunt exagerate şi, prin aceasta, devin rele. Ori trebuie schimbată dimensiunea lor, ori trebuie adaptat stilul de lucru la condiţiile nou create.
