Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” Marcu 2:4,5
Când nu poţi intra pe uşă, intri pe fereastră, iar dacă nici fereastra nu este accesibilă, se poate intra prin acoperiş. Cam aşa gândeau prietenii unui slăbănog pe care ei doreau neapărat să-l aducă la Mântuitorul. Cum locul în care vorbea El era aşa de aglomerat, cei patru au început să desfacă acoperişul pentru a ajunge exact unde doreau.
Probabil că, în timp ce ei erau ocupaţi cu realizarea trapei din acoperiş, bucăţi de materiale continuau să cadă pe locul din faţa amvonului improvizat. Este posibil ca ascultătorii să fi fost. În mod vizibil deranjaţi de manevrele grăbite ale oamenilor de pe acoperiş, dar nu avem nicio reacţie de interzicere din partea Mântuitorului. Aşa că harnicii demolatori îşi vedeau de treabă cu spor.
Când gaura a fost deja destul de mare, ei au început să coboare o pătură cu trupul chircit de boală şi suferinţă al prietenului lor. Abia atunci învăţătorul S-a oprit din predică şi S-a ocupat de caz. Era exact o aplicaţie nimerită la subiectul predicat. Această vindecare era o ilustraţie foarte puternică a mântuirii despre care tocmai vorbea El. Pentru a exemplifica aspectul vindecător al iertării, Hristos l-a asigurat pe slăbănog de iertarea păcatelor. Minunea a avut loc pe dată. El s-a sculat şi a început să umble slobod şi sănătos. Credinţa prietenilor a fost onorată şi răsplătită.
Succesul la un pas de tine:
Când treburile nu merg bine, poţi găsi o formulă neconvenţională. Poţi încerca altfel. Însă nu ţine neapărat să faci întotdeauna lucrurile pe dos.
