Când a auzit Isus aceste vorbe. S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis; „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.” Luca 7:9
Centurionul roman începuse să se acomodeze cu oamenii locului.
A constatat că nu sunt deloc înapoiaţi sau inculţi. El a început să le observe obiceiurile şi credinţa şi a găsit o mulţime de lucruri bune. În propria viaţă existau o mulţime de căutări şi aspiraţii, pe care şi le putea identifica cu cele ale populaţiei locale. La sărbători se amesteca printre oameni atât cât putea să-i permită buna-cuviinţă şi începuse să fie privit şi primit cu simpatie de evrei. Inima sutaşului a început să se încălzească de credinţa locului şi se interesa de nevoile publice ale iudeilor. Cum aceştia nu aveau o sinagogă, sutaşul a făcut demersurile necesare şi a contribuit chiar şi cu fonduri la ridicarea unui locaş de cult pentru prietenii săi localnici.
La reşedinţa sutaşului lucra un servitor iudeu faţă de care avea un mare respect. Intr-o zi acest om s-a îmbolnăvit, iar sutaşul a încercat să-l ajute cu ce putea. El auzise vorbindu-se despre Isus şi a început să creadă că faptele povestite de oameni erau adevărate. Sutaşul credea în Dumnezeu suficient pentru a-şi da seama că putea încerca o rezolvare a necazului slujitorului său. A trimis nişte iudei să intervină în acest caz, iar când Hristos era încă pe drum, i-a trimis pe alţii să-I solicite ajutorul de la distanţă, fără să mai fie nevoie să Se ostenească să vină până la el acasă.
O asemenea credinţă nu mai întâlnise Mântuitorul nici la cei mai credincioşi din neamul Său. De atunci, robul evreu a avut motive serioase să slujească din toată inima şi cu credinţă pe un asemenea stăpân.
Succesul la un pas de tine:
Rangul şi poziţia socială nu ar trebui să fie bariere pentru promovarea credinţei personale. Eşti capabil de performanţe în acest domeniu.
