Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” Matei 14:8
Uneori nu suntem conştienţi de dimensiunea reală a cererilor noastre. Ceea ce ni se pare a fi doar o joacă nevinovată poate fi în realitate un fapt extrem de grav. Aşadar este normal să ne punem întrebarea în legătură cu responsabilitatea morală şi autorul moral. Cazul luat în discuţie astăzi ridică aceste probleme.
La ziua de naştere a lui Irod, fata Irodiadei i-a făcut o dedicaţie şi a dansat în salonul guvernamental, în faţa oaspeţilor. Impresionat de graţiile vlăstarului domnesc şi de tăriile ospăţului, Irod a făcut o promisiune în alb, şi anume că este dispus să-i împlinească orice dorinţă. Fata, neştiind ce să ceară, a alergat la mama ei pentru consfătuiri. Irodiada a văzut în această slăbiciune a lui Irod marea ei ocazie de a se răzbuna pe Ioan Botezătorul. Acesta era ca un fel de glas al conştiinţei, şi femeia dorea să scape de el cât mai grabnic. Aşa că a învăţat-o pe fiica ei să ceară capul lui Ioan Botezătorul.
Când Irod şi-a dat seama în ce încurcătură a intrat, încă nu era prea târziu, dar orgoliul lui era prea mare pentru a mai avea curajul să-şi reconsidere promisiunile. Se pare că laşitatea şi orgoliul fac bună casă împreună, deşi aparent cele două sunt diametral opuse. Aproape mecanic şi fără niciun fel de scrupule, guvernatorul i-a cerut unuia dintre oamenii de ordine să-i aducă obiectul solicitat. Parcă ar fi fost vorba de un lucru oarecare, nu de viaţa unui om, şi încă ce om!
Cazul are o mulţime de lecţii de învăţat şi merită un studiu aprofundat.
Succesul la un pas de tine:
Asasinatul inocent poate fi o formulă elegantă, dar complet imorală. Ai nevoie de o minte lucidă pentru a nu repeta erorile grave ale altora.
