„Da, Doamne” a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.” Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta, facă-ţi-se cum voieştiŞi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Matei 15:27,28
Una dintre neliniştile noastre de fiecare zi este şi teama că ceva se termină, că nu avem suficient, că ar trebui să mai adunăm ca să ne ajungă. Cineva ar putea numi „calicie” acest mod de gândire. Aici avem nevoie de o refacere serioasă. Iată un exemplu de mentalitate a abundenţei, care merită analizat.
Învăţătorul Se afla în afara graniţelor lui Israel şi ţinea o serie de întâlniri publice printre cei interesaţi. O femeie din partea locului I s-a adresat cu o cerere de intervenţie pentru fiica ei bolnavă. Era cea mai bună ocazie pentru a le da ucenicilor o lecţie de toleranţă şi viziune lărgită asupra lucrării Evangheliei. Era nevoie să-i înveţe şi despre misiunea transculturală şi nu numai despre cea internă. Dumnezeu era pe punctul de a le aduce şi pe neamuri la ascultare, iar ucenicii, evrei, erau departe de a prinde această idee.
Folosind mentalitatea exclusivistă tipică ucenicilor Săi, Mântuitorul a respins formal cererea femeii. Era doar un exerciţiu de a scoate în evidenţă credinţa şi frumuseţea gândirii acestei mame canaanite. Răspunzându-I Mântuitorului, femeia a făcut observaţia că la masa stăpânilor este atâta abundenţă de hrană, încât căţeii se pot hrăni boiereşte chiar şi numai cu firimiturile care cad sub masă. Un asemenea răspuns arată cât de bine gândea femeia canaanită. Ea avea o mentalitate a abundenţei, din care s-a şi folosit din plin. Fiica ei a fost astfel tămăduită.
Succesul la un pas de tine:
Mentalitatea abundenţei are puţin de-a face cu resursele reale. Ea este mai degrabă un mod de a vedea lucrurile.
