„Nimeni, Doamne” I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis; „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” Ioan 8;11
Ce diferenţă între măsura iertării imaginată de Petru şi cea aplicată de Hristos! Femeia păcătoasă expusă oprobiului public avea motive serioase să considere că aceasta ar putea fi ultima ei apariţie nu numai în public, dar şi în viaţă. Ea şi-a dat seama că a intrat într-o mare încurcătură odată cu implicarea ei în acest complot împotriva lui Isus. Deşi acceptase iniţial jocul, fără să cunoască toate detaliile scenariului şi fără să aprecieze consecinţele finale urmărite de conducătorii evrei, ea s-a desolidarizat de ei de îndată ce şi-a dat seama încotro şi împotriva cui se urzeau planurile.
Maria nu s-a îndepărtat doar de planul complotiştilor, ci şi de propria viaţă păcătoasă. Întregul set de trăiri, experienţe şi stări sufleteşti necesare iertării lui Dumnezeu au trecut prin inima ei. Ea a simţit un regret profund şi o repulsie fără margini faţă de păcatul generalizat din viaţa ei. Căinţa şi ruşinea se amestecau într-o trăire care invoca mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Cea mai mare dorinţă a sufletului ei era să poată duce o viaţă nouă şi liberă de păcat. Aşa cum era şi normal la o pocăinţă temeinică. Dumnezeu a răspuns cu o iertare pe măsură.
Când Hristos a întrebat-o unde erau cei care o acuzau, deja inima ei primise eliberarea, aşa că putea răspunde cu inima curăţită de trecutul decăzut şi imoral. Confirmarea lui Hristos întărea experienţa iertării şi a îndreptăţirii. Votul ei fusese deja dat de partea lui Dumnezeu, iar viaţa acordată de El avea să devină un model de pocăinţă şi întoarcere din toată inima.
Succesul la un pas de tine:
Gravitatea faptelor şi vinovăţia cronică pot fi îndepărtate în mod instantaneu. Adresează-te Cui trebuie!
