Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.” Luca 10:40
Marta era foarte motivată atunci când era vorba ca cineva să se simtă bine în casa ei. Niciun efort nu era prea mare atunci când trebuia ca totul să fie perfect, iar masa să fie servită impecabil. Martei nu-i scăpau amănuntele şi nu pierdea din ochi ansamblul. Ea punea suflet în detalii şi acţiona cu simţ de prevedere în toiul pregătirilor. îşi organiza bine timpul şi termina bine treaba începută. Fiecare lucru îşi avea locul lui şi nu trebuia să bâjbâie după câte ceva de care avea nevoie. Marta era o femeie eficientă şi harnică. Cei din jur se simţeau în siguranţă în preajma ei. Chiar dacă adesea ea îi punea la treabă, desemnându-le precis ce aveau de făcut, oamenii nu o ocoleau, pentru că Marta ştia cum să aprecieze munca bine făcută şi la timp, Ea vedea rolul şi importanţa fiecărui om care s-ar fi lăsat antrenat în treburile conduse de ea şi aprecia cum se cuvine fiecare mână de lucru disponibilă.
Martei i s-a părut că Maria îşi pierde timpul stând fără treabă, tocmai când ea avea atâta nevoie de o mână de ajutor, aşa că L-a rugat pe Mântuitorul să intervină pentru a mobiliza resursele utilizate ineficient ale Măriei. Dar aici, orientarea şi spiritul de observaţie al Martei au dat greş. Ea vedea numai la suprafaţa lucrurilor. Nu putea pătrunde expresia de uimire şi încântare cu care Maria asculta cuvintele aducătoare de lumină şi speranţă ale Mântuitorului. Ea vedea numai valoarea de întrebuinţare a lucrurilor şi nu putea aprecia solemnitatea calmă şi vindecătoare a timpului de comuniune cu Dumnezeu. Marta mai avea de lucrat la scara de valori.
Succesul la un pas de tine:
A urmări doar eficienţa şi randamentul nu e întotdeauna suficient. Ai nevoie uneori de opriri şi evaluări. Succes în aplicarea schimbărilor necesare!
